The body in coaching with Mark Walsh | Rezumatul întâlnirii

Corpul este mai mult decât un taxi pentru creier

Pe 26 septembrie ne-am întâlnit la Coaching Support Group București să aflăm noutăți pentru practica de coaching. Mai exact, cum să ne folosim corpul pentru a fi niște Coachi mai compleți în a ne servi persoanele cu care lucrăm.

Și aceste lucruri le-am aflat de la Mark Walsh, fondatorul Embodied Facilitators Course, o persoană care, cum se spune pe românește, ce-are în gușă și-n căpușă.

Pentru că nu am găsit o traducere suficient de explicativă a cuvântului ‘’embodiment’’ îl vom folosi ca atare. Embodiment se referă la experiența subiectivă a corpului – corpul ca cine sunt eu, mai mult decât un corp lucrat în diferite sporturi.

Atunci când lucrează cu corpul, Coachii sprijină oamenii să ajungă rapid la miezul problemelor și creează schimbări care durează. Un simplu exercițiu de respirație făcut la începutul unei ședințe de coaching ajută persoana să capete o claritate mai mare asupra problemei, provocării sau obiectivului cu care vrea să lucreze. O postură dreaptă și exercițiile de respirație ne aduc în corp și ne ajută să abordăm lucrurile dintr-o perspectivă completă și diferită.

Atunci când nu suntem prezenți la corpul nostru ne lăsăm influențați inconștient de tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Când ne uităm la corpul cuiva ne uităm de fapt la istoria lui. Ne uităm la ce a iubit, la ce a pierdut sau la filozofia lui de viață. Corpul este mai mult decât un taxi pentru creier.

Foarte practic, Mark ne-a exemplificat lucrând cu câțiva dintre participanți, ce înseamnă să iți folosești corpul pentru a înlocui tipare ce nu îți mai servesc.

Corpurile noastre înregistrează și stochează întreaga istorie a fiecăruia dintre noi. În consecință, anumite informații stocate în memoria corpului, ne impiedică să facem lucruri pe care ni le dorim. Ne intrețin temeri și lipsa de curaj. Prin folosirea corpului, practic schimbăm aceste informații, le transformăm din nu, nu pot să fac in da, pot să fac. Spre exemplu, Mark ne-a exemplificat cum poți folosi corpul pentru a creea o ancoră diferită atunci când vrei să spui nu, anumitor persoane.

A fost o seară foarte antrenantă, am făcut multe exerciții și Mark Walsh ne-a menținut atenția alertă, cu mult umor și informații noi.

Îi mulțumim și îl așteptăm atât pe el cât și pe voi și la următoarele ediții Coaching Support Group București!

Autor: Oana Cehan

Photo credits: Georgiana A. Ghita

Share

Transformă-ți visul în realitate | Rezumatul întâlnirii

Când o vezi prima oară pe Daniela Floroiu primești imediat un dar: zâmbetul ei sincer care te îmbrățișează și te liniștește. După ce vorbești cu ea câteva minute, simți cum nivelul tău de “pot să fac orice îmi doresc” crește simțitor.

Prezența Danielei la întâlnirea CSG București din 8 decembrie a fost darul pe care ni l-a făcut cu ocazia frumoaselor sărbători ce stau să vină. Și ne-a plăcut. Mult! Și am fi vrut să mai stea cu noi, să ne mai povestească despre cum să ne transformăm visele în realitate și cum să ne bucurăm de realitatea creată.

Un vis este o flacără mocnită care arde în sufletul fiecăruia dintre noi până când decidem să îi oferim oxigenul necesar pentru ca el să se transforme într-o vâlvătaie, spune Daniela.

În momentul în care începi să asculți acea voce din interiorul tău, lucrurile încep să se întâmple cumva, fără să îți dai seama. Ți se pare că visul te trage după el și nu că alergi tu după el. Doar pentru că îi dai voie.

Cum știm că suntem pe calea visului nostru? Atunci când am face un anumit lucru la nesfârșit, fără să ne plictisim, atunci când nu simțim că avem nevoie de un concediu sau de weekend-uri, atunci când după o zi de muncă suntem încă plini de energie, înseamnă că suntem pe același drum cu visul nostru.

După mai multe joburi în corporații și după o ședință cu un Coach, Daniela hotărăște că ce își dorește cel mai mult în viață este să ridice vălurile negre de pe fețele oamenilor, așa cum i s-a întâmplat și ei.

Dar haideți să vedem ce putem face ca să ne găsim curajul de a merge după visurile noastre.

Daniela ne-a vorbit despre zona noastră de confort, formată din toate lucrurile care ne sunt obișnuite, situate în aria în care nimic nu ne surprinde. Însă de cele mai multe ori visurile noastre sunt departe de zona de confort. Ne dăm seama de asta pentru că dacă ele ar fi în zona noastră de confort, atunci am fi fericiți, împliniți și nu am avea sentimentul că nu știm exact încotro mergem. Zona de confort este ochiul prin care privim lumea. În afara ei se găsește practic tot ce ne lipsește.

Daniela ne-a pus să îi promitem că ne vom face imediat cum ajungem acasă un Bucket List cu acele lucruri pe care vrem să le realizăm până la sfârșitul vieții. Și i-am promis! Și l-am făcut.

Totul începe cu acele visuri pe care ni le imaginăm și pe care le trăim în mintea noastră, înainte de a le trăi în viața de zi cu zi.

Tot ceea ce mintea poate gândi și inima poate iubi, se poate îndeplini.

Este important să ne punem întrebarea ‘’ce mă împiedică să îmi ating aceste visuri?’’. Când o să răspundem la această întrebare o să dăm de niște convingeri bine înfipte în zona de confort, cum ar fi: sunt prea bătrână, cum să îmi schimb eu cariera la vârsta asta, cum să dau eu ceva sigur pe ceva nesigur etc. După ce am depistat care sunt aceste convingeri urmează întrebarea: există vreo persoană care nu are convingerea asta și și-a îndeplinit visul ăsta pe care vreau să mi-l îndeplinesc și eu?

Dacă o persoană poate să realizeze ceva, și altă persoană poate să realizeze același lucru. Toate convingerile care ne opresc să ne atingem visurile sunt în jurul nostru exact ca barele unei închisori, doar că nu le vedem. Ce îmi spun eu că nu pot, că nu am, că nu merit?

Ca să poți să îți atingi un vis trebuie să existe un lanț viu între

ceea ce crezi, ceea ce vrei și ceea ce faci.

Spre exemplu dacă vrem să avem mulți bani dar convingerea noastră este că oamenii bogați sunt zgârciți, răi și fără scrupule nu o să ajungem niciodată să avem mulți bani. Acest tip de gândire ne va sabota în permanență.

Un alt lucru care îi împiedică pe oameni să își atingă visurile este frica de eșec și faptul că nu știu exact ce vor.

Se pare că oamenii știu ce nu vor. Însă ori de câte repetăm ce nu vrem, atragem în viața noastră la nesfârșit exact ceea ce nu vrem.

Trebuie să stabilim clar ce vrem și care sunt condițiile pentru ca ce vrem să fie realizabil. Să stabilim când vrem să fie realizat. În momentul în care ne setăm exact ce vrem o să vedem că în jurul nostru se ivesc oportunități care ne duc spre realizarea a ce ne dorim.

“Atunci când mergi pe calea fericirii tale, ți se vor deschide uși acolo unde erau doar ziduri.”

Joseph Campbell

Și totuși cum ne găsim curajul de a ne urmări visurile?

Ne ajută dacă ne gândim ce anume dacă am avea, am avea curajul să facem ce ne dorim. Identifică ce lipsește, obține acel lucru și mergi spre realizarea celor mai frumoase lucruri, experiențe pe care ți le dorești.

Până la urmă ce ne dorim noi cu toții? Ne dorim ca viața noastră să însemne ceva pentru ceilalți.

“Venim pe lumea asta și primul lucru pe care îl facem este să inspirăm o gură de aer. Atunci când plecăm de pe lumea asta ultimul lucru pe care îl facem este să expirăm o gură de aer.”

Robin Sharma

Ceea ce se întâmplă între aceste două momente este ceea ce construim noi, cu mâinile noastre, în fiecare zi.

Îți mulțumim Daniela pentru deschiderea cu care ne-ai împărtășit din propria ta experiență! Îți mulțumim pentru recomandările valoroase și pentru că ne-ai crescut nivelul de energie și ne-ai motivat în a face pași hotărâți către transformarea visurilor noastre în realitate!

Te așteptăm cu mult drag și la alte ediții marca CSG București!

Share

Cum ne construim imaginea in Social Media | Rezumatul întâlnirii

În luna octombrie la întâlnirea CSG am avut un invitat special. Distinsă și elegantă, Amalia Savinescu îți captează atenția încă de la primele cuvinte, pentru că reușește să imprime claritate absolută și multă pasiune în fiecare cuvințel pe care îl împărtășește.

nmc-octCe o recomandă este realizarea a 200000 de portrete și experiența dobândită în multitudinea de proiecte în care s-a implicat. A fost fotograful oficial la conferința lui Daniel Goleman din 2013 și la multe alte evenimente de impact.

Amalia și-a început prezentarea cu câteva lucruri foarte practice pentru că, așa cum spune ea, are un ochi de artist dar este un antreprenor și o interesează foarte mult ca lucrurile pe care le face să aibă o aplicabilitate.

Ce a observat în social media este că nu știm ceea ce este de făcut pentru ca imaginea noastră să fie cât mai în acord cu ceea ce dorim să transmitem despre noi.

În continuare, Amalia ne-a oferit câteva recomandări esențiale pentru o imagine vizuală cât mai corectă:

Este bine ca lumina să ne vină din față sau în unghi de 45 de grade. Atunci când lumina ne vine din spate fața va rămâne în umbră.

Cantitatea de lumină este foarte importantă. Lumina umple ridurile. Dacă lumina este prea puternică apare fenomenul de supraexpunere, de fotografie arsă și nu se mai disting detaliile.

Atunci când mergem la petreceri sau la evenimente, decât să facem poze de slabă calitate cu telefonul, care nu ne pun în valoare, este mai indicat să punem pe rețelele de socializare un mesaj drăguț de genul “sunt în Herăstrău, înconjurată de oameni frumoși și mă simt minunat!”.

nmc-oct-1Când facem fotografii singuri este foarte important să ne uităm la ce e în spatele nostru pentru a evita suprapunerile, respectiv iluzia că ne-a crescut o floare în cap sau alte lucruri de acest gen. Ce putem face este să schimbăm poziția, să ne ridicăm sau orice altă mișcare necesară pentru a nu ne suprapune propria imagine peste ceva sau cineva din spatele nostru.

Poziția foarte relaxată, lipită de spătarul unui scaun determină o bărbie dublă. Soluția ar fi să stăm puțin spre marginea scaunului și să îndreptăm spatele.

Ce e mai aproape de cameră, pare mai mare. Atunci când stăm picior peste picior cel mai aproape de cameră este vârful pantofului. Ce se va vedea în prim plan va fi genunchiul, care va fi disproporționat în raport cu capul și fața noastră. Soluția ar fi să ne aplecăm puțin în față.

Se întâmplă să postăm pe conturile de socializare fotografii prin care dorim să transmitem ceea ce simțim într-un anumit moment. Însă de multe ori ceea ce proiectăm nu reușește să exprime ceea ce simțim și prin anumite imagini transmitem mesaje care nu sunt în avantajul nostru.

Când vorbim de comunicare în social media este foarte important să ne definim mesajul, să știm cui ne adresăm și să ne formulăm mesajele în acord cu publicul țintă.

Dacă ne dorim să avem o imagine puternică și de calitate este necesar să ne definim reperele și să lucrăm la imaginea noastră.

Prezența în social media se face nu numai prin ce postăm noi, ci și prin felul în care interacționăm cu ceilalți care postează. Dacă doar publicăm conținut, dar nu intrăm pe paginile altora să interacționăm cu ei, este ca și cum am vorbi singuri. Pentru a ne face propriile postări vizibile este recomandat să intrăm pe paginile altora, să dăm like, să comentăm.

Pentru niște fotografii bune care să servească businessului pe care îl avem este necesar să răspundem la câteva întrebări, înainte de a ne apuca de ele. Cine sunt? Ce mă reprezintă? Care sunt ipostazele care mă pun în valoare?

Recomandarea Amaliei pentru noi a fost: “Nu presupuneți, studiați!”.

Îți mulțumim Amalia pentru informațiile valoroase din „spatele scenei”, care ne sunt pe cât de necesare pe atât de puțin accesibile, dar nu pentru că nu ar exista, ci pentru că până la a te întâlni pe tine, nu știam ce informații avem nevoie să căutăm în materie de imagine vizuală în social media!

Rezumat: Oana Cehan

Foto: Cristina Teasa

Share

Compatibilitatea relațională pe termen lung – cheia unei vieți împlinite| Rezumatul întâlnirii

La întâlnirea Coaching Support Group din 15 septembrie Ciprian Homm ne-a captat atenția cu informații despre un subiect “fierbinte” aș spune eu, lucru dovedit și de interesul participanților noștri.
ciprian-hommCiprian și-a început discursul cu un exercițiu în care ne-a invitat să dezvăluim fiecare ce contează mai mult pentru noi atunci atunci când facem o alegere: rațiunea, emoțiile sau gura lumii? Cei mai mulți au pus gura lumii pe ultimul loc, însă Ciprian crede că ne pasă de gura lumii mult mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem.
Revenind la hormonii care influențează compatibilitatea relațională pe termen lung, antropologul Hellen Fischer a descoperit 4 tipologii temperamentale dictate de dinamica principalilor neurotransmițători și hormoni din organism, respectiv dopamina, serotonina, testosteronul și estrogenul.

Dopamina este hormonul plăcerii, are un rol foarte important în iubirea romantică și creează dependență.

Serotonina este hormonul fericirii. Fericirea ține de realizarea viselor și a obiectivelor propuse. Serotonina ne pune la treabă. Ea este sursa urmăririi procedurilor și ne ajută să îndeplinim lucruri.

Dopamina și serotonina se anihilează reciproc. Prea multă dopamină duce la dependență, prea multă serotonină duce la depresie.

În continuare Ciprian ne-a descris cele 4 tipologii temperamentale și principalele lor caracteristici în funcție de hormonul dominant.

Dopaminicii sau Exploratorii sunt obsedați de ideea de a nu se plictisi, tot timpul caută lucruri noi, sunt pasionați de dezvoltare personală și obsesia lor majoră este libertatea.

Serotonicii sau Arhitecții se îmbracă în carouri și dungi. În general, nu le place facebook-ul, pentru ei lucrurile serioase se fac la timp și așa cum trebuie, au puțini prieteni, autoritatea este foarte importantă, sunt procedurali, răbdători, sunt stâlpii societății, păstrează tradițiile.

O altă tipologie este cea a Directorilor testosteronici. Aceștia sunt oameni extrem de eficienți. Focusul pe rezultat este maxim. Sunt foarte mândri și orgolioși. Se hrănesc din competiție. Sunt antrenați să cunoască oamenii, să îi evalueze, să îi scaneze. Nu le place să vorbească mult la telefon. Sunt foarte selectivi și presanți. În general se impun.

Tipul estrogenic sau Negociatorul este specific feminin. Cum spune Ciprian, “îi găsești la cursurile de dezvoltare personală”. Ei sunt cei care conectează pe toată lumea. Ei asigură conexiunea socială pe orizontală și empatizează foarte ușor cu cei din jur.

Însă nu ne încadrăm 100% în niciuna din aceste tipologii. În proporție de 60-70% suntem varianta de succes, pe care ne-am antrenat și am văzut că funcționează. În secundar, avem o altă variantă pe care o folosim în situații de criză. Este ceea ce Ciprian numește “personalitate dual SIM”.

În ce privește compatibilitățile, Ciprian spune că relațiile perfecte, cel puțin la nivel teoretic, sunt formate din:

Explorator – Explorator este relația parteneri de joacă. Pentru ei cei mai importanți sunt primii 3 ani în care se simt foarte bine. Dacă apare un copil sau un angajament, unul dintre ei s-ar putea să simtă că își pierde libertatea și atunci s-ar putea să iasă din relație. Sunt cei care divorțează cel mai des. Dacă însă pe secundar au ceva compatibilitate, de exemplu unul este Testosteron, celălalt este Estrogen sau sunt amândoi Serotonici, relația are șanse mari să funcționeze pe termen lung.
Arhitect – Arhitect este relația parteneri camarazi. Pentru ei este foarte importantă familia, după ce apar copiii, cu atât mai mult. Sunt genul de oameni care stau umăr la umăr, mișcă lucrurile și fac multe spre binele celorlalți și mai ales al familiei. Au în general ocupații procedurale. Îi găsești în zona de proximitate și la ei seducția înseamnă expunere repetată.

ciprian-homm1Într-un studiu realizat de Hellen Fischer, la întrebarea “Cu cine ți-ar plăcea să trăiești și să fii într-o relație?”, în mare parte Exploratorii au ales Exploratori, Arhitecții au ales Arhitecți, Directorii au ales Negociatori și Negociatorii au ales Directori. Directorii și Negociatorii se completează foarte bine pentru că fiecare poate oferi celuilalt ce are nevoie, respectiv direcție și sprijin emoțional.

Întâlnirea cu Ciprian s-a încheiat cu o ploaie de întrebări la care ne-a răspuns cu o mulțime de informații interesante și trebuie să recunoaștem că ne-a fost greu să îl lăsăm să plece.
Îți mulțumim Ciprian și așteptăm cu nerăbdare o nouă întâlnire cu tine, plină de idei inovatoare pentru succesul relațiilor noastre pe termen lung!

Autor: Oana Cehan

Foto: Olivia Nicula

Share

Cum poți descoperi harta unui rol profesional – Rezumatul întâlnirii

Cu experiență în training, consultanță și coaching, Irina Ștefănescu, invitata evenimentului din luna iunie este fondatoarea Sociodrama Centre România, membru fondator al ARC PRO – Asociația pentru Coaching Profesionist și al NLP Professional Association.
Cu o școală finalizată în Anglia și activând ca membru al British Psychodrama Association, Irina aplică cu succes conceptele și instrumentele din socio-dramă, inclusiv în business, educație și dezvoltare personală.
Deși sociodrama este privită usor reticent de societatatea actuală, instrumentele ei de lucru pot declanșa spontaneitatea și resposabilitatea. Mai mult, ceea ce caracterizează socio-drama așa cum spune și Irina este ACȚIUNEA, nicidecum drama, așa cum am putea crede, drama însemnând teatru, iar în greacă traducându-se în „să vedem”.
Ceea ce am experimentat cu toții în seara evenimentului din luna iunie a fost unul dintre instrumentele oferite de socio-drama și anume atomul cultural, într-un rol profesional.
De cele mai multe ori avem tendința de a ne identifica prin rolul profesional, însă câți dintre noi ne identificăm prin alte roluri – rolul de părinte? De fiică? De voluntar sau chiar de suporter al echipei naționale?
Rolul se definește printr-un substantiv și un atribut. Noi decidem ce rol dorim să avem în raport cu o anumită persoană.
De exemplu, dacă dorim să ne promovom ca și coach, acesta va fi rolul pe care îl vom accesa în momentul în care ne vom prezenta – Sunt un coach creativ sau Sunt un coach asertiv.
Prin role-mapping sau process-mapping, am observat că, putem accesa un repertoriu de roluri sau subroluri pe care le avem. Prin acest instrument de socio-dramă (atomul cultural) putem accesa atât perspectiva sinelui cât și perspectiva celorlalți prin întrebări precum:

  • Cum te vezi tu în rolul de coach?
  • Ce spun ceilalți despre tine ca și coach?

Seara evenimentului a presupus un execițiu practic de identificare a rolului profesional precum și a actorilor prezenți, de conștientizare atât a perspectivei personale cât și a celor cu care interacționăm în rolul/funcția noastră. Printr-un astfel de exercițiu și prin instrumentele de sociodramă putem accesa o mai bună înțelegere a rolurilor noastre profesionale și nu numai.
Vă invităm să folosiți acest instrument de sociodramă pentru a vă conecta în primul rând cu sinele și apoi de a experimenta fațetele tururor rolurilor pe care le “împrumutăm” în viață de zi cu zi.

Așa cum a încheiat și Irina în interviul pentru CSG…
“Luați-vă în serios și bucurați-vă de întâlnirea cu celălalt”

Cristina Vârtej

Share

Trac și carismă – Rezumatul întâlnirii

 

Dacă nu ați fost alături de noi la întâlnirea Coaching Support Group din luna mai, am surprins pentru voi câteva idei pe care ni le-a împărtășit Georgiana Pană, despre cum putem face trecerea de la trac la carismă.

Invitata noastră a adus ca temă principală ideea de trac deoarece sunt multe persoane care, în diverse situații, se confruntă cu momente de blocaj, și nu știu cum pot trece peste aceste provocări.

picIdeea de la care a pornit a fost următoarea : « Emoțiile le avem toți, însă ce facem atunci când apar acele frici care ne blochează? »

Ca exemplu concret, Georgiana a adus în discuție o situație des întâlnită: în timp ce ținem o prezentare în public, suferim un șoc- apare un lapsus și avem impresia că am uitat tot. Unul din pașii utili îl reprezintă pregătirea temeinică. Acesta poate preveni apariția unor asemenea întâmplări. Dacă totuși apare un moment de blocaj, cel mai indicat este să ne comportăm cât mai natural și să zâmbim.

Invitata nostră este de părere că naturalețea se învață. Deoarece societatea și regulile pe care suntem învățați să le respectăm ne îndepărtează de ceea ce suntem noi, de cine suntem noi cu adevărat, e nevoie să redescoperim aceste lucruri.

Unul dintre exercițiile propuse de Georgiana a fost « Oglinda». Acesta presupune să ne alegem un partener, să urmărim modul în care acesta exprimă anumite emoții și să imităm ceea ce vedem la celălalt. Scopul este de a descoperi ce se întâmplă în interiorul nostru atunci când rezonăm cu emoțiile altei persoane : în mod normal vom prelua aceeași emoție pe care o oglindim, și o vom manifestă în interior.

Georgiană ne-a dezvăluit că preluăm energia altei persoane doar atunci când avem o energie mai joasă sau de același nivel cu al persoanei cu care interacționăm. Una dintre modalitățile prin care putem să ne menținem energia la nivel înalt este să trăim momentul prezent și să înțelegem că perspectiva altora asupra nostră nu ține neapărat de noi, nici nu este reală.

Atunci când acumulăm tensiune interioară din cauza emoțiilor de joasă vibrație –  trăite de-a lungul vremii –  comunicarea poate fi un bun remediu. Aceasta ne poate ajuta să ne eliberăm de emoțiile acumulate și să aducem lucrurile la un echilibru.

În opinia invitatei noastre, emoțiile negative sunt importante și  au rolul lor : ne apăra, ne motivează, ne determină să acționăm și să empatizam. În plus, în anumite situații ele apropie oamenii.

Fiecare dintre noi cunoaște măcar o persoană carismatică. Am făcut un inventar al calităților pe care le dețin persoanele carismatice și am ajuns la câțiva numitori comuni.  În cele mai multe cazuri, o persoană carismatică este caracterizată de următoarele:

–           Umor;
–           Încredere în sine;
–           Naturalețe, autenticitate;
–           Deține informații care servesc multor persoane;
–           Spontaneitate;
–           Claritate în ceea ce transmite;
–           Creativitate;
–           Experimentează și învață tot timpul;
–           Are abilitatea de a transmite mai departe informațiile;
–           Capacitatea de a râde de sine însuși;
–           Inspiră prin atitudine și gesturi;
–           Inteligență lingvistică;
–           Adaptabilitate;
–           Ținută ;

Lista calităților pe care le deține o persoană carismatică este extinsă,  însă vestea bună este că toate acestea se pot învață și exersa. Dintre toate aceste calități, încrederea în sine este ceea ce poate face trecerea de la trac la carismă.

La final, invitata noastră ne-a sugerat să urmărim și să punem în practică exercițiul « Eye to eye contact ». Este un bun prilej de a întelege cine suntem în esență și de a stabili un contact autentic cu altă ființă umană.  Îl puteți viziona aici.

Să ne revedem cu bine.

Elena Dobre ,

Sergent At Arms CSG București

Foto: Olivia Văduva

 

Share

Colour&Style Coaching – congruență și mesaj autentic de la interior la exterior – Rezumatul întâlnirii

Dacă nu ați fost alături de noi la întâlnirea Coaching Support Group din luna aprilie, am surprins pentru voi câteva idei pe care ni le-a împărtășit Irina Toma, despre cum putem descoperi ceea ce ne reprezintă și cum putem să ne manifestăm în lume, având întotdeauna un stil propriu și potrivit nouă.

Colour coachingÎn opinia Irinei, autenticitatea presupune să fim aliniați între ceea ce suntem la interior, și ceea ce manifestăm la exterior. Interiorul este reprezentat de valorile, personalitatea, preferințele și credințele noastre, iar  exteriorul de tot ceea ce vine în plus : domeniul de activitate ales, ceea ce spunem, felul în care spunem și facem lucrurile etc.
Invitatata nostră consideră că prima impresie joacă un rol important în interacțiunile cu alți oameni.  S-a demonstrat stintiific că persoanele considerate frumoase și  îngrijite, au șanse mai mari să obțină poziții mai înalte și mai bine plătite. De prima impresie poate depinde dacă obținem un job, o relație sau un contract care să ne ajute în afaceri. Însă întotdeauna se aplică regula : chiar dacă ne conformăm la cerințele exterioare privind etichetă, ceea ce afișăm este indicat să fie în concordanță cu ceea ce suntem noi la interior. Pentru aceasta poate fi util să ne luăm timp în care să fim cu noi înșine, și să descoperim cine suntem noi, care este acel ceva care ne definește.

Atenția și spiritul de observație sunt foarte importante, mai ales pentru cei care lucrează cu oamenii. Pentru a ne antrena mușchiul atenției putem să încercam, atunci când mergem pe stradă, să privim cu coada ochilor ce se întâmplă în jur și să conștientizăm care sunt acele elemente care rămân întipărite.

În Colour Style Coaching se pornește de la personalitatea fiecăruia, iar unul dintre instrumentele utilizate este testul MBTI, cu cele 16 tipuri de personalitate. Este important să ne identificăm tipul de personalitate pentru a înțelege felul în care funcționăm și de ce anumite activități ne fac plăcere iar altele sunt consumatoare de energie.  Urmează valorile- compasul interior sau criteriile după care ne ghidăm în viață. Nu avem cum să ne simțim bine dacă ne încălcăm frecvent propriile valori, de aceea este foarte important să le cunoaștem și să le onorăm. Apoi vin credințele – toateideile pe care noi le considerăm ca adevărate sau false.

Irina crede că este important să ne cunoaștem pe noi înșine, să știm care ne sunt plusurile și minusurile și să ne acceptăm pe noi așa cum suntem. Începem cu interiorul, ne descoperim, iar apoi putem trece și la experior pentru a vedea cu adevărat ce anume transmitem. Un exercițiu interesant este acela de a ne uităm cu adevărat la noi în oglindă și să vedem ce anume ne inspirăm nouă înșine. Poate fi interesant să descoperim dacă ne face plăcere ceea ce vedem, dacă simțim că există o concordanță între exterior și ceea ce trăim în interior.

Atunci când vrem să ne poziționăm pe piață într-un mod autentic, Irina ne sfătuiește să căutăm mai întâi care este acea semnătura a noastră, care este elementul de unicitate sau de plus pe care îl aducem. Mai presus de rețete pe care diverși specialiști ne îndeamnă să le urmăm, pentru a avea succes, este să verificăm dacă acestea sunt în acord cu felul nostru de a fi. În cazul în care nu găsim o rețetă standard care să ni se potrivească, cel mai sănătos este să ne creem propria cale. Căile bătătorite nu sunt neapărat cele mai ușor de urmat. Important este să testăm cât mai mult, să ne descoperim pe noi înșine și ce anume ni se potrivește.

La finalul întâlnirii, invitata noastră ne-a adresat următorul îndemn :
« Va rog să nu uitați : să va descoperiți stilul autentic, să îndrăzniți să străluciți, să atrageți atenția asupra voastră așa cum sunteți (în stilul și în doza care vă convine vouă), să vă acceptați așa cum sunteți – fix așa cum sunteți – iar atitudinea este arma secretă ».

Să ne revedem cu bine,

Elena Dobre,

Sergent At Arms CSG București

 Foto: Olivia Vaduva

Share

Trăiește o viață armonioasă cu emoțiile negative – Rezumatul întâlnirii

Dacă nu ați fost alături de noi la întâlnirea Coaching Support Group din luna martie, am surprins pentru voi câteva idei pe care ni le-a împărtășit Adriana Radu, despre cum putem trăi armonios chiar și atunci cand avem emoții negative.
Adriana ne-a povestit că ideea legată de emoțiile negative i-a apărut în minte atunci când a observant invazia de materiale despre fericire și despre a fi fericit. Mai ales pe site-urile de socializare apar zilnic nenumărate articole sau poze care ne îndeamnă să fim fericiți cu orice preț, existând chiar îndemnul de a-i elimina din viața noastră pe cei nefericiți. În acel moment, invitata noastră și-a pus întrebarea:

Coaching Martie“De ce trebuie să fim fericiți?”

În realitate, există momente în care nu putem fi fericiți: boala, dispariția cuiva drag, evenimente neprevăzute care ne dau planurile peste cap, despărțiri etc. Prin urmare fericirea și nefericirea au fiecare rolul lor în viață. De ce să ne străduim să fim fericiți atunci când ne-ar fi foarte greu, sau chiar imposibil să experimentăm starea de fericire? De ce să facem din fericire o povară în plus?
Adriana a observat că în cultura vestică totul este polarizat. Avem: bine – rău, urât – frumos, gras – slab, și tot așa. În schimb, a descoperit că, în cultura orientală, lucrurile sunt privite în ansamblu, ca un tot. În momentul în care pare să se întâmple ceva neprielnic, evenimentul este privit că un prilej de a învăța, nu ca o nenorocire.
Adriana crede că emoțiile negative au două surse :

  1.  Ego-ul
  2.  Dorința de control

Ego-ul începe să se formeze în perioada copilăriei, și se dezvoltă prin faptul că începem să atașăm la ființa noastră elemente exterioare : funcții, posesiuni, titulaturi, calificative, relatii… Ego-ul este acela care crede că lucrurile trebuie să se întâmple într-un anumit fel, și este cel care adresează întrebări de genul : « De ce mi se întâmplă mie asta ? »
În schimb, Eu-l profund vine cu întrebări care țin de miezul ființei noastre :
« Ce îmi doresc cu adevărat ? »
« Ce mă face fericit ? »
     Dorința de control apare din nevoia ființei umane de a se simți cât mai protejată. În asemenea context, tindem să iubim echilibrul  și orice schimbare este percepută ca o potențială amenințare. Faptul că la orice schimbare bruscă sistemul nostru intră în alertă, este verificat de neurostinte : când se întâmplă ceva neprevăzut, intră în funcțiune sistemul limbic (zonă creierului « vechi », responsabilă cu instinctele), în corp se elimină anumite substanțe – hormoni ai stresului- care declanșează un răspuns de genul « fugi », « luptă » sau « stai ».
Reacția noastră la neprevăzut variază de la frică și anxietate la furie, frustrare, tristețe, durere. Tot acest amalgam de emoții au un efect negativ asupra stării noastre psihice și fizice ducând până la depresie, afectarea relațiilor personale sau chiar somatizare.
Primul semn de stres pe care îl putem detecta la modul conștient  este respirația sacadată. Cele mai bune remedii în asemenea situații de stres sunt urmatoarele : exerciții de respirație, meditația sau mersul cu ochii închiși dimineața.
Deși nu putem controla ceea ce se întâmplă, putem controla felul în care reacționăm la ceea ce se întâmplă. Acesta este punctul în care există alegerea pentru fiecare dintre noi.
Invitata noastră folosește instrumentul Coaching Game de la Points of You pentru a construi propria abordare de incluziune a emoțiilor negative în viața de zi de zi.  Ea consideră că emoțiile negative pot fi folosite pentru a avansa în evoluția noastră și că dezvoltarea personală nu poate avea loc fără o abordare holistică a omului: mental, sufletește și spiritual.

Îndemnul Adrianei este să ajugem să ne cunoaștem cât mai bine. Pentru că, pe măsură ce ne cunoaștem mai bine, devenim mai siguri pe noi și putem gestiona mult mai usor emoțiile negative.

Să ne revedem cu bine,
Elena Dobre
Sergent At Arms CSG București
Foto: Anca Tomoroga

Share

Transa generativă – rezumatul întâlnirii

Dacă nu ați fost alături de noi la întâlnirea Coaching Support Group București din luna februarie, am surprins pentru voi câteva idei pe care ni le-au împărtășit Ramona Gherasim si Ana Maria Stefănescu, despre transa generativă.

Poza Coaching FebTransa generativă a fost creată de Dr. Stephen Gilligan, psiholog cu doctorat la Universitatea Stanford, și  cel mai important student al lui Milton Erickson, renumitul psihiatru și hipnoterapeut.

Transa generativă este o formă specială de lucru cu transa pentru că produce transformări și schimbări puternice. Poate fi folosită eficient pentru a ne îndeplini obiective importante pentru noi, pentru a ne bucura de intimitate la nivel profund, pentru a vindecă răni și a transforma probleme și, mai ales, pentru a crea noi hărți ale identității sinelui.

La debutul întâlnirii, cele două invitate ne-au explicat ce înseamnă “stare generativa”: o stare în care este posibil ceva nou, fie că este vorba de identitate sau orice altceva.

Pentru a ajunge într-o stare nouă, este nevoie să facem ceva diferit. Transa generativă este “un spațiu experiențial din care, în mod fundamental, pot fi create noi dimensiuni ale realitatii”. Prin intermediul transei generative putem accesa noi stări, ceea ce deschide calea către noi resurse, o creativitate crescută și un nivel de conștiință superior.

Există trei niveluri de conștiință :

1 – conștiința pură, mintea creatoare
2 – conștiința cuantică, inconștientul creativ
3 – conștiința clasică, mintea conștientă

Între aceste niveluri de conștiință există filtre care permit comunicarea între niveluri. Când aceste filtre sunt blocate apar reacții de tipul  « luptă », « fugi », « îngheață » sau « adormi », care generează blocaje neuromusculare. Acestea se pot manifesta fie sub formă unor tensiuni existente la nivel fizic, fie ca dezechilibre la nivel energetic și mental : depresie, apatie etc.

În coaching, un asemenea exemplu poate fi constituit de o persoană care își ia anumite angajamente, dar nu reușește să le onoreze și ajunge să trăiască stări de neputință și de dezamăgire. Prin transă generativă putem curăța aceste filtre, eliminând astfel blocajele și  eliberând fluxul creativ între cele trei niveluri.

Joseph Campell, celebrul cercetător al miturilor și religiilor, cel care care a scris « Eroul cu o mie de fețe », crede că există trei căi de a ne trăi viața. Prima variantă, intitulată « viața la țară », presupune un trai în care lucrurile sunt bine definite și există un tipar clasic după care oamenii își trăiesc viața : se nasc, sunt copii cuminți, merg la școală, se angajează, fac copii, îmbătrânesc și mor. Nu este nimic rău în a trăi în modul acesta, dacă asta simțim că ni se potrivește.

A doua categorie sunt oamenii care nu se integrează în viața la țara: cei care se răzvrătesc și au experiențe bazate pe cinism, negare, depresie, adicție. În acest caz există o dorință puternică de a distruge. Este un model în care oamenii își irosesc energia și viața în activități fără finalitate. Această cale mai poartă numele de « calea pierzaniei »  (« the wasted land »).

A treia cale este de a trăi viața ca pe o călătorie în care ajungi să te descoperi pe tine, să distingi care sunt propriile comori interioare și la sfârșitul căreia dăruiești lumii ceva de valoare.

« Viața la țara » și « wasted land » sunt în contradicție pentru că una o exclude pe cealaltă. A treia cale, călătoria, înglobează primele două variante și le transcede. Transă generativă ne poate ajuta să devenim conștienți în ce anume constă călătoria personală și să trecem  mai ușor peste blocajele care apar în cale.

La Erickson, celebru hipnoterapeut și mentorul lui Stephen Gilligan, tehnicile de hiphoza sunt menite să sunteze conștientul. Însă Gilligan spune că partea conștientă are rolul ei, iar prin transa generativă, conștientul are sposibilitatea de a-și crea propria voce.

În transa generativă nu mai suntem blocați în  niște roluri, ci devenim flexibili, constiiinta este extinsă iar noi putem deveni orice vrem. Posibilitățile devin nelimitate.

Un aspect important pe care invitatele noastre au ținut să îl precizeze : transa nu înseamnă hipnoză. Scopul transei este extinderea conștiintei și rezolvarea problemelor.

Pentru cei interesați să experimenteze și să învețe transa generativă, în 21-24 mai 2016, la Poiană Brașov, va avea loc « Generative Trance Retreat », coordonată de creatorul acestei metode, Stephen Gilligan. Mai multe detalii puteți află pe site-ul : http://stephengilligan.ro/.

Membrii familiei Noble Manhattan beneficiază de o reducere de 25% la acest eveniment folosind codul promotional: 25NM2016. Pentru detalii suplimentare și înscrieri: contact@stephengilligan.ro

Să ne revedem cu bine,

Elena Dobre

Sergent at Arms CSG București

Foto : Anca Tomoroga

Share

2016: 366 de zile de bucurie, entuziasm și încredere – Rezumatul întâlnirii

Dacă nu ați fost alături de noi la întâlnirea Coaching Support Group București din luna ianuarie, am surprins pentru voi câteva idei pe care ni le-a împărtășit Oana Miruna Stângă despre cum putem avea 366 de zile de bucurie în 2016.

Primul lucru care merită remarcat la acest an este acela că are 366 de zile, nu doar 365, asta însemnând că avem o zi în plus în care să ne putem bucura de viață.

Invitata nostră ne-a destăinuit că, deși este ca structură o persoană optimistă, nu este tot timpul simplu să îți menții vibrația înaltă. Din punct de vedere spiritual, vibrația iubirii este 500, la 540 este vibrația bucuriei, iar 700 este vibrația păcii.

Una dintre întrebările pe care Oana și-a adresat-o de-a lungul timpului este următoarea:

“Cum poți să integrezi spiritualitatea în viața de zi de zi?”

Prin această întrebare invitata noastră a căutat să găsească acele modalități prin care să trăiască cât mai des într-o stare de bine interior, de pace și de bucurie.

Un răspuns la  întrebare i s-a revelat când a citit poezia lui Rumi, « The Kingdom of Joy » unde mesajul este următorul: explorează orice lucru cu bucurie și fără așteptări.

O altă cale prin care Oana a găsit răspunsuri la frământările interioare,a fost reprezentată de călătoriile în diversele colțuri ale lumii. În aceste incursiuni, a învățat despre bagajele pe care la cărăm cu  noi  în viață: avem impresia că  avem nevoie de multe lucruri, ne agățăm de partea materială, de amintiri, de emotiii și de diverse persoane,însă atunci când învățăm să ne desprindem descoperim cât de uimitoare este viața, clipă de clipă. O altă lecție a fost aceea legată de oamenii pe care îi întâlnim de-a lungul călătoriei noastre : « Uitați-vă bine la oamenii pe care îi întâlniți, pentru că sunt o oglindire a voastră. »

Un alt motiv pentru care călătoriile sunt importante este acela că, învățam cel mai mult atunci când ne întâlnim cu viața. Viața ne dă poveștile, iar lecțiile și mentorii vin din viața reală.

În opinia Oanei, tot ceea ce contează în zbucuimul nostru este creația, să facem lucrurile în felul propriu și să lăsăm ceva în urmă.

O cale de a ne împrieteni cu noi înșine și de a ne mări șansele la fericire este autocunoașterea. Procesul de autocunoaștere durează o viață și ne ajută să aflăm mai multe despre noi, și să ne simțim mai bine în propria piele.

Pentru a ne bucura de 366 de zile de fericire, invitata noastră ne-a recomandat următoarele :

–           mișcare zilnică;

–           panoul visurilor : setare de intenții atât de puternice și de frumoase încât să nu ne mai putem dezlipi de ele;

–           mâncare bună;

–           întâlniri cu persoane cu care ne face plăcere să fim;

–           timp cu noi înșine;

–           să evităm situațiile care ne deranjează;

Referitor la evitarea situațiilor care ne deranjează Oana ne-a adresat următoarea sugestie: dacă de exemplu jobul nu ne place, putem să redefinim lucrurile. În loc să ne tot gândim cât de tare ne displace jobul, am putea să ne gândim  că acolo suntem utili și acea activitate este sursa nostră de energie financiară.

 

Să ne revedem cu bine,

Elena Dobre.

Sergent at Arms CSG București

 

Share