Cum ne găsim și păstrăm propria busolă? | Rezumatul întâlnirii

“Conștiința este busola omului.” – Vincent Van Gogh

În luna Mai ne-am bucurat să îl avem ca invitat la Coaching Support Group București pe George Bragadireanu. Cu multă energie și pasiune, George ne-a pus la treabă încă din primele minute, cu un exercițiu în grupuri de câte 4. Am făcut muncă de echipă, ne-am implicat, am ales și am negociat. În ideea că atunci când au de ales cele mai importante lucruri, majoritatea oamenilor gândesc cantitativ, exercițiul propus de George a fost o invitație la a gândi calitativ. Și ne-a plăcut. Și ne-a făcut să alegem să mutăm diferit piesele pe tabla de șah a minții noastre.

 

Am dezbătut și am identificat ordinea calitativă, după criteriul importanță, în următoarele combinații:

Vreau, știu și pot.

Visez, planific și acționez.

A fi, a face, a avea.

Imaginație, creativitate, inovație.

Energie, informație, materie.

De ce, ce, cum?

Ce înseamnă să avem busolă?

Înseamnă să avem direcție, repere, orientare, aliniere. Să știm care este nordul nostru interior. Nordul este acel lucru de care ții cont atunci când faci alegeri. Nordul se construiește cu cine sunt, ce valori am, în cine cred, ce fac.

Să ai o busolă înseamnă să respecți ceea ce este fundamental, esențial și important pentru tine.

Câți dintre noi se gândesc la valorile lor non-negociabile atunci când iau decizii? Câți oameni pot face asta după ce și-au dat seama că busola se învârte în toate direcțiile în viața lor? Câți pot pune stop ca să se gândească la cine sunt și la ce au nevoie ca să se orienteze după propria busolă? Statisticile spun că există un 2% oameni dispuși la schimbare. Dar noi suntem mai optimiști de-atât!

Busola înseamnă să știi care îți sunt valorile și sunt aproximativ 50 de valori din care poți alege. În Coaching oamenii capătă multă claritate asupra a ce își doresc, odată ce descoperă valorile după care își conduc viața.

Pentru a fi bine cu noi înșine este esențial să ne cunoaștem bine busola personală și nordul. Aceste lucruri le putem afla prin autocunoaștere, ca proces conștient și continuu, folosind contexte și instrumente variate, care să ne schimbe unghiul și perspectiva.

Îți mulțumim George Bragadireanu pentru oportunitatea de a ne regla busolele și te așteptăm cu drag și la alte ediții Coaching Support Group București!

Noi ne revedem în luna iunie, la ultima ediție înainte de vacanța de vară! În curând vom publica numele invitatului și data evenimentului.

Stay-tuned!

Autor: Oana-Luciana Cehan

Foto: Andreea Petrescu

 

 

 

Share

Cum putem lua decizii inspirate pe toate planurile | Rezumatul întâlnirii

“Salutări și bine ai venit pe tărâmul decondiționării mentale și emoționale.” – așa ne întâmpină Orlando Stoicescu, invitatul lunii aprilie la CSG București, pe pagina lui www.redpill.ro, o pagină cu multe resurse menite să ne sprijine în procesele noastre de conștientizare.

Ne-am bucurat să ne “contaminăm” cu energia bună a lui Orlando și să căutăm cele mai bune poteci care să ne ducă pe tărâmul deciziilor inspirate.

Lui Orlando îi place să scrie foarte mult și chiar o face, datorită decondiționării mentale și emoționale pe care o practică pe el însuși și pe un grup ce numără în prezent 130 de persoane.

Este autorul Pilulei Roșii pe care ne-o administrează zilnic pe paginile lui de socializare și care este una din dovezile palpabile că decondiționarea funcționează. Începuturile decondiționării mentale și emoționale au fost workshopurile de demotivare, – da, ai citit bine – pe care le-a organizat o bună perioadă de timp.

Ce este decondiționarea mentală și emoțională?

Înseamnă descoperirea tiparelor care ne ajută sau care ne blochează. Vorbim de tipare eficiente care ne duc către o viață bună și de tipare ineficiente care ne duc către o viață mai puțin bună. Pe cele ineficiente le luăm din exterior. Cele eficiente sunt deja în noi.

Transformările pe care le trăiește Orlando o dată cu procesul de decondiționare, se văd în primul rând în cum și ce scrie. După aproximativ 2 ani de parcurgere a acestui proces, i s-a declanșat creativitatea. Până atunci scrisese maxim 50 de articole în aproape 9 ani de zile de training. Multe dintre articole le-a scris mai mult la cererea companiilor cu care colabora. Articolele pe care le scrie, le scrie în mod natural. „Nu mă chinui absolut deloc!” spune Orlando.

Ce face procesul de decondiționare este să ne readucă înapoi către abilitățile cu care noi am venit pe această lume.

Diferența între deciziile abstracte și cele creative este că totul pornește de la stimuli. Vine un stimul către noi. Acesta trece printr-un filtru, care este tiparul pe care noi îl avem. De cele mai multe ori ne dăm seama de un tipar pe care îl avem abia după ce l-am repetat si rezultatele pe care le-am obținut au durut. Deciziile pot fi bune sau proaste în funcție de context.

O decizie inspirată poate fi o decizie care te face să simți că progresezi, este părerea unuia dintre participanți. Uneori, chiar și o decizie ce într-un anume moment poate părea proastă, se poate dovedi o decizie inspirată, mai târziu.

Avem nevoie de ambele emisfere pentru a lua decizii inspirate. De obicei, fără să ne dăm seama, ținem cu dinții de tiparele noastre. Suntem îngropați sub tipare și abia se întrevede cine suntem noi cu adevărat. Omul modern cară în spate o mulțime de tipare și asta îl epuizează. Orice credință este limitativă, într-un fel sau altul. Tiparele trebuie înțelese, nu respinse.

Luăm decizii cu atât mai inspirate cu cât scade numărul tiparelor ineficiente pe care le manifestăm.

Raportându-ne la Piramida Conștiinței a lui Dr. Hawkins, este important să evaluăm decizia pe care o luăm și să ne dăm seama din ce zonă o luăm. Din zona de rușine, frică sau de curaj? Este foarte important să conștientizăm zona din care luăm aceste decizii.

Oamenii iau decizii din dorință, furie sau mândrie.

Deciziile luate din dorință tind să fie ineficiente, spre deosebire de cele luate din nevoie.

O decizie luată din dorință, te epuizează, te lasă fără energie. O decizie bazată pe o nevoie te hrănește.

Deciziile luate la furie sunt de obicei distructive. De la dorință până la furie sunt decizii luate din hiperactivitate. Este recomandat să ne observăm în momentul în care suntem hiperactivi. Dacă observăm starea de agitație este foarte posibil ca decizia să fie luată din dorință, furie sau mândrie. Indicat ar fi să mai așteptăm puțin în luarea deciziei. Să avem răbdare. A nu se confunda agitația cu emoția, care este o stare normală. Agitația ne spune că trebuie neapărat să avem un anume lucru, ceva sau pe cineva.

Este recomandat să ne întrebăm și cum ne situăm în raport cu ceilalți atunci când luăm o decizie.

Decizia asta mă separă pe mine de ceilalți, adică mă ajută să câștig în detrimentul altora sau este ceva benefic pentru toți cei implicați?

Mândria ne separă: eu sunt mai bun ca ceilalți.

Curajul ne apropie: sunt la fel ca ceilalți și am curajul să îi tratez pe ceilalți la fel cum mă tratez pe mine sau cum aș dori să fiu tratat.

Cu siguranță am căpătat un pic mai multă claritate în luarea deciziilor după întâlnirea cu Orlando Stoicescu și chiar un soi de poftă de decondiționare mentală și emoțională!

Îți mulțumim Orlando pentru onoarea de a fi invitatul nostru! Te așteptăm cu drag și la alte ediții CSG București!

Pe voi, dragi cititori, vă așteptăm cu deschidere și cu invitați valoroși, la ediția CSG București din luna Mai, pe care o vom anunța în curând!

Autor: Oana Cehan

Fotograf: Georgiana Ghiță

Share

Cum să dezvoltăm iubirea și stima de sine | Rezumatul întâlnirii

“Ce se află în urma noastră și ce se află în fața noastră sunt lucruri mărunte pe lângă ce se află în noi.” – Ralph Waldo Emerson.

Pe 15 martie am vorbit despre iubire și stimă de sine, într-o atmosferă blândă și prietenoasă, precum invitata noastră, Cristina Eremia. Este și Președinta Coaching Support Group București și păstorește această inițiativă a Școlii de Coaching Noble Manhattan, de peste 7 ani.

Iubirea de sine și stima de sine sunt teme recurente. Indiferent ce formă de terapie sau autocunoaștere accesăm, aceste teme apar la aproape toți oamenii, pentru că stau la temelia încrederii în noi înșine.

O stimă de sine scăzută ne face să ne autosabotăm în permanență. De multe ori spunem, atunci când obișnuim să întârziem, să lăsăm lucruri nefăcute, să amânăm, să promitem și să nu facem, că nu suntem organizați. În spatele lipsei de organizare stă de cele mai multe ori o lipsă de încredere, de apreciere și de iubire față de noi înșine.

Percepțiile pe care le avem despre noi, uneori nu sunt cele corecte.

Pe măsură ce suntem educați în spiritul autoechipării, autocenzurării și a lui „ai grijă ce spui, că altfel lucrurile se pot întoarce împotriva ta”, devenim tot mai atenți la ceilalți și tot mai puțin prezenți la cine suntem noi cu adevărat și la ce ne dorim.

Când vorbim de stimă de sine, ne referim la cel puțin două paliere:

  • Mental, ce ține de structurare, planificare, analizare etc.
  • Emoțional – să conștientizăm ce simțim, lucru nu foarte ușor, deoarece inteligența emoțională nu ne este cultivată.

Oamenii de succes au anumite comportamente și moduri de a gândi, un sistem de credințe care îi susțin să se autodepășească și să facă performanță. Puterea noastră personală însă, se pierde în momentul în care regresăm și începem să ne comportăm în prezent precum copilul din trecut, ca reacție la un anumit stimul și context. Puterea personală se mai pierde și atunci când trăim mult în afara noastră, copleșiți de sarcini de serviciu, de responsabilitățile de acasă și uităm să ne hidratăm și să ne alimentăm corect și constant, spre exemplu. “E colosal cât de străini putem fi de noi înșine”, spune Cristina. Din fericire, există aplicații care să ne amintească să bem apă, să ne mișcăm mai mult sau să ne alimentăm.

Există mai multe practici menite să ne ajute să ne creștem nivelul iubirii și stimei de sine.

O practică mult folosită este cea a afirmațiilor pozitive. Practica recunoștinței și celebrarea rezultatelor bune, de asemenea ajută mult. A scrie seara în jurnal lucrurile pentru care suntem recunoscători, lucrurile pe care le-am făcut bine și a mulțumi oamenilor care ne-au sprijinit pe parcursul zilei, ne trimite la somn cu o stare vindecătoare de bine.

Mai putem să ne aducem aminte de ce am simțit în cele mai bune momente din viața noastră și să retrăim acea bucurie și poftă de viață.

O carte pe care v-o recomandăm călduros, apărută la Editura Niculescu, este “I love me – Calea spre iubirea de sine” de David R. Hamilton, în care ne transmite următoarele:

Nu trebuie să convingeți pe nimeni de valoarea voastră personală. Meritați să vi se întâmple lucruri bune, pur și simplu pentru că meritați. Viața voastră are valoare pentru că are pur și simplu.”

Niciodată nu este prea târziu sau prea mult să ni se reamintească de iubirea și stima de sine! Îți mulțumim Cristina Eremia pentru perseverența cu care ne îndrumi să ne iubim și să ne stimăm mai mult și te așteptăm cu drag să revii cu teme la fel de revigorante!

Autor: Oana Cehan

Fotograf: Georgiana Ghiță

Share

Hormonii Atracției în Relația de Cuplu | Rezumatul întâlnirii

“Orice atracție este reciprocă”. – Goethe.

La întâlnirea din luna Februarie a Coaching Support Group București, inspirat de studiile antropologului Helen Fisher care a studiat creierul îndrăgostiților, Ciprian Homm ne-a dezvăluit de ce suntem atrași de anumite persoane mai mult decât de altele și care sunt factorii ce influențează această atracție.

Am aflat că “vinovații” principali sunt 4 hormoni care ne domină într-o măsură mai mare sau mai mică: dopamina, serotonina, estrogenul și testosteronul.

Hormonii, spune Ciprian, sunt mecanismul de rezervă a creierului pentru a percepe realitatea.

În funcție de hormonii care ne domină putem fi Exploratori, Arhitecți, Negociatori sau Directori.

Dar haideți să vedem unde ne încadrăm fiecare. Curioși?

Cine sunt Exploratorii?

Sunt dopaminici și sunt născuți să fie liberi. Sunt persoane extrovertite. Ei vor tot timpul să îi binedispună pe ceilalți, încep multe lucruri și nu le termină, se asociază cu foarte mulți, vorbesc mult. Te simți bine în preajma lor și nu te plictisești niciodată. Iubesc noul și sunt dispuși să își asume riscuri pentru a experimenta aventuri ale minții și corpului. Sunt foarte optimiști, energici, spontani, prietenoși și nu au interes să îi domine pe ceilalți. Au două obsesii: să nu se plictisească și să nu li se ia libertatea de mișcare în nici un fel. De cele mai multe ori Exploratorii caută parteneri asemănători lor, își caută parteneri de joacă.

Partenerii cei mai potriviți pentru Exploratori sunt tot Exploratorii. Pentru ca relația lor să reziste în timp este nevoie ca la câțiva ani să se reinventeze.

Arhitecți?! Adică cum?

Adică păstrători de tradiții, conștiincioșii. Ei sunt serotoninicii. Sunt procedurali și structurați. Tac și fac. La ei toate lucrurile trebuie să fie predictibile. Contează rezultatul și nu drumul parcurs până la el. Nu se apucă de nimic până nu știu fiecare pas pe care trebuie să îl facă pentru a realiza un lucru. Sunt partenerii camarazi.

Cei mai potriviți parteneri pentru Arhitecți sunt tot Arhitecții. Pentru ca relația lor să dureze și să fie stabilă, au nevoie de un scop comun. Apariția unui copil întărește cuplul. Cu toții cunoaștem multe familii de profesori sau medici.

Există și persoane care funcționează pe sistemul “dual sim”, cum îi place lui Ciprian să spună. Acasă sunt pe modul Explorator, sunt exuberanți, veseli, plini de energie. Cum ajung la birou intră pe modul Arhitect, se transformă în pragmatici și sunt foarte serioși în tot ce fac. Această dualitate le servește dacă sunt persoane cu foarte mare încredere în ele însele. Dacă însă nu au încredere în ei, dualitatea se transformă într-o buclă de autosabotare.

Negociator? Ca Samuel L. Jackson?

Mai degrabă ca Oprah Winfrey. Sunt estrogenici și … filozofi. Au o imaginație foarte bogată și sunt foarte intuitivi. Sunt foarte expresivi emoționali, sunt persoane plăcute și pline de compasiune. Ei caută pe cineva cu care se pot conecta profund la nivel spiritual și intim. Când își întâlnesc jumătatea, Negociatorii sunt fascinanți prin felul în care sunt capabili să construiască și să mențină intimitatea cu partenerul. Își împărtășesc sentimentele cele mai profunde și așteaptă același lucru de la partener.

Sunt deseori atrași de Directori și fac un cuplu potrivit.

Cine sunt Directorii?

Directorii sunt testosteronicii. Ei vor să conducă. Sunt foarte logici, pragmatici și mai puțin emoționali. Când se întâlnesc doi directori, sunt foarte atrași la nivel intelectual. Problema este că amândoi vor să aibă dreptate. La nivel intelectual sunt cei mai exigenți cu ceilalți. Sunt foarte selectivi și exclusiviști, nu tolerează lipsa de rațiune și de pragmatism. Emoția este ori foarte sus, în extaz ori foarte jos, în depresie. Atracția între Directori este o atracție falsă, ei sunt parteneri intelectuali. Directorii nu au nevoie de prea multe. Ei măsoară iubirea prin timpul alocat.

Partenerii potriviți pentru Directori sunt Negociatorii.

Vă invităm să aflați și să experimentați mai multe, pe 31 martie, la workshopul organizat de Ciprian Homm, cu tema „Biochimia Relaționării Autentice”.

De asemenea este important să știți că antropologul Helen Fisher a scris mai multe cărți, unele sunt traduse și în limba română, “De ce El, de ce Ea” și  „Anatomia iubirii”. Vine și în România la Brand Minds, pe 11 mai.

Până atunci, Ciprian îți mulțumim pentru umorul și pasiunea cu care ne-ai împărtășit aceste informații și abia așteptăm următoarea întâlnire cu tine!

Dragi cititori vă așteptăm cu drag la evenimentul din luna martie! Detalii despre dată și invitat, în curând.

Mult succes!

Echipa CSG București

Autor: Oana Luciana CEHAN.

 

 

Share

Cum ne dezvoltăm Intuiția? | Rezumatul întâlnirii

Prima dată am întâlnit-o pe Raluca la ediția din luna Ianuarie a Coaching Support Group București. Primul lucru pe care i l-am spus, după ce, cu câteva săptămâni înainte, ne conversasem pe diverse medii, a fost: „Mie îmi pare că te cunosc de undeva. Ne-am mai întâlnit?”. Ca după câteva secunde să realizez că este Raluca Popescu, invitata specială a evenimentului nostru. Ne-am amuzat. M-au indus în eroare gingășia și drăgălășenia ei. Cu un zâmbet încorporat în propria făptura, Raluca te cucerește iremediabil.

Ne-am organizat și am început evenimentul. Prima întrebare ce a răsărit a fost însăși ‘’Ce este intuiția?’’.

Paul Coehlo spune atât de superb că „Intuiția este alfabetul lui Dumnezeu.”

“Intuiția este îngerul tău păzitor”, spune Lidia Fecioru.

Henri Poincare spune că „Dovedim prin logică, dar prin intuiție descoperim.”

Premoniția mai este definită ca maximum de intuiție.

Încercând să aflăm pe pielea noastră ce este intuiția, ne-am dezmorțit mușchii cu diverse exerciții simple și de efect. Am cântat la unison ca să ne armonizăm inimile Somewhere over the rainbow. Ne-am testat nivelul de intuiție din acel moment, cu exercițiul DA / NU. Spre exemplu atunci când corpul îți răspunde la o întrebare cu DA, tendința lui este să se aplece în față, iar la NU, în spate.  Ne-am reamintit cât de important este să dăm mai multă atenție acelor semnale pe care le primim din partea corpului pe tot parcursul zilei și pe care obișnuim să le ignorăm.

Simțim că ne doare stomacul de la stres și de la faptul că am sărit prănzul, însă ignorăm cauzele și încercăm să ameliorăm efectele dând pe gât a 4-a cafea pe ziua respectivă. Simțim un ghem în stomac pentru că la nivel de subconștient nu suntem de acord cu deciziile luate și totuși ignorăm semnalul și mergem mai departe. Sau alegem să avem încredere în intuiția noastră și în ce ne spune corpul, îndrăznim să fim puțin „iraționali” și să vedem dacă ne este mai bine și lucrurile capătă mai mult sens.

Ce am aflat în acea seară plină de energie a fost că putem exersa, și chiar avem nevoie să o facem cât mai des, pentru a ne conecta profund la intuiția noastră. Și asta face Raluca cu participanții la Atelierele de Dezvoltare a Intuiției. Am mai aflat că primim răspunsuri cât mai în acord cu realitatea noastră atunci când deciziile pe care le luăm sunt fidele atât raționalului cât și intuiției noastre.

Pentru mai multe dezvăluiri din fascinanta lume a intuiției, Raluca ne recomandă Sonia Choquette, o autoare recunoscută internațional, ce a dezvoltat această temă mai ales pe partea practică. În luna februarie Raluca va susține următorul Atelier de Dezvoltare a Intuiției. Mai multe detalii despre cum funcționează acest Atelier și cum puteți participa la el găsiți pe http://intuitia.co/atelier-de-dezvoltare-intuitiei/.

Îți mulțumim Raluca pentru prezența ta deosebită la evenimentul nostru și te așteptăm cu mult drag, atât pe tine, cât și pe distinșii noștri participanți și cititori și la celelalte ediții lunare Coaching Support Group București!

Autor: Oana-Luciana Cehan

Fotograf: Alina Constantinescu

Share

The body in coaching with Mark Walsh | Rezumatul întâlnirii

Corpul este mai mult decât un taxi pentru creier

Pe 26 septembrie ne-am întâlnit la Coaching Support Group București să aflăm noutăți pentru practica de coaching. Mai exact, cum să ne folosim corpul pentru a fi niște Coachi mai compleți în a ne servi persoanele cu care lucrăm.

Și aceste lucruri le-am aflat de la Mark Walsh, fondatorul Embodied Facilitators Course, o persoană care, cum se spune pe românește, ce-are în gușă și-n căpușă.

Pentru că nu am găsit o traducere suficient de explicativă a cuvântului ‘’embodiment’’ îl vom folosi ca atare. Embodiment se referă la experiența subiectivă a corpului – corpul ca cine sunt eu, mai mult decât un corp lucrat în diferite sporturi.

Atunci când lucrează cu corpul, Coachii sprijină oamenii să ajungă rapid la miezul problemelor și creează schimbări care durează. Un simplu exercițiu de respirație făcut la începutul unei ședințe de coaching ajută persoana să capete o claritate mai mare asupra problemei, provocării sau obiectivului cu care vrea să lucreze. O postură dreaptă și exercițiile de respirație ne aduc în corp și ne ajută să abordăm lucrurile dintr-o perspectivă completă și diferită.

Atunci când nu suntem prezenți la corpul nostru ne lăsăm influențați inconștient de tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Când ne uităm la corpul cuiva ne uităm de fapt la istoria lui. Ne uităm la ce a iubit, la ce a pierdut sau la filozofia lui de viață. Corpul este mai mult decât un taxi pentru creier.

Foarte practic, Mark ne-a exemplificat lucrând cu câțiva dintre participanți, ce înseamnă să iți folosești corpul pentru a înlocui tipare ce nu îți mai servesc.

Corpurile noastre înregistrează și stochează întreaga istorie a fiecăruia dintre noi. În consecință, anumite informații stocate în memoria corpului, ne impiedică să facem lucruri pe care ni le dorim. Ne intrețin temeri și lipsa de curaj. Prin folosirea corpului, practic schimbăm aceste informații, le transformăm din nu, nu pot să fac in da, pot să fac. Spre exemplu, Mark ne-a exemplificat cum poți folosi corpul pentru a creea o ancoră diferită atunci când vrei să spui nu, anumitor persoane.

A fost o seară foarte antrenantă, am făcut multe exerciții și Mark Walsh ne-a menținut atenția alertă, cu mult umor și informații noi.

Îi mulțumim și îl așteptăm atât pe el cât și pe voi și la următoarele ediții Coaching Support Group București!

Autor: Oana Cehan

Photo credits: Georgiana A. Ghita

Share

Transformă-ți visul în realitate | Rezumatul întâlnirii

Când o vezi prima oară pe Daniela Floroiu primești imediat un dar: zâmbetul ei sincer care te îmbrățișează și te liniștește. După ce vorbești cu ea câteva minute, simți cum nivelul tău de “pot să fac orice îmi doresc” crește simțitor.

Prezența Danielei la întâlnirea CSG București din 8 decembrie a fost darul pe care ni l-a făcut cu ocazia frumoaselor sărbători ce stau să vină. Și ne-a plăcut. Mult! Și am fi vrut să mai stea cu noi, să ne mai povestească despre cum să ne transformăm visele în realitate și cum să ne bucurăm de realitatea creată.

Un vis este o flacără mocnită care arde în sufletul fiecăruia dintre noi până când decidem să îi oferim oxigenul necesar pentru ca el să se transforme într-o vâlvătaie, spune Daniela.

În momentul în care începi să asculți acea voce din interiorul tău, lucrurile încep să se întâmple cumva, fără să îți dai seama. Ți se pare că visul te trage după el și nu că alergi tu după el. Doar pentru că îi dai voie.

Cum știm că suntem pe calea visului nostru? Atunci când am face un anumit lucru la nesfârșit, fără să ne plictisim, atunci când nu simțim că avem nevoie de un concediu sau de weekend-uri, atunci când după o zi de muncă suntem încă plini de energie, înseamnă că suntem pe același drum cu visul nostru.

După mai multe joburi în corporații și după o ședință cu un Coach, Daniela hotărăște că ce își dorește cel mai mult în viață este să ridice vălurile negre de pe fețele oamenilor, așa cum i s-a întâmplat și ei.

Dar haideți să vedem ce putem face ca să ne găsim curajul de a merge după visurile noastre.

Daniela ne-a vorbit despre zona noastră de confort, formată din toate lucrurile care ne sunt obișnuite, situate în aria în care nimic nu ne surprinde. Însă de cele mai multe ori visurile noastre sunt departe de zona de confort. Ne dăm seama de asta pentru că dacă ele ar fi în zona noastră de confort, atunci am fi fericiți, împliniți și nu am avea sentimentul că nu știm exact încotro mergem. Zona de confort este ochiul prin care privim lumea. În afara ei se găsește practic tot ce ne lipsește.

Daniela ne-a pus să îi promitem că ne vom face imediat cum ajungem acasă un Bucket List cu acele lucruri pe care vrem să le realizăm până la sfârșitul vieții. Și i-am promis! Și l-am făcut.

Totul începe cu acele visuri pe care ni le imaginăm și pe care le trăim în mintea noastră, înainte de a le trăi în viața de zi cu zi.

Tot ceea ce mintea poate gândi și inima poate iubi, se poate îndeplini.

Este important să ne punem întrebarea ‘’ce mă împiedică să îmi ating aceste visuri?’’. Când o să răspundem la această întrebare o să dăm de niște convingeri bine înfipte în zona de confort, cum ar fi: sunt prea bătrână, cum să îmi schimb eu cariera la vârsta asta, cum să dau eu ceva sigur pe ceva nesigur etc. După ce am depistat care sunt aceste convingeri urmează întrebarea: există vreo persoană care nu are convingerea asta și și-a îndeplinit visul ăsta pe care vreau să mi-l îndeplinesc și eu?

Dacă o persoană poate să realizeze ceva, și altă persoană poate să realizeze același lucru. Toate convingerile care ne opresc să ne atingem visurile sunt în jurul nostru exact ca barele unei închisori, doar că nu le vedem. Ce îmi spun eu că nu pot, că nu am, că nu merit?

Ca să poți să îți atingi un vis trebuie să existe un lanț viu între

ceea ce crezi, ceea ce vrei și ceea ce faci.

Spre exemplu dacă vrem să avem mulți bani dar convingerea noastră este că oamenii bogați sunt zgârciți, răi și fără scrupule nu o să ajungem niciodată să avem mulți bani. Acest tip de gândire ne va sabota în permanență.

Un alt lucru care îi împiedică pe oameni să își atingă visurile este frica de eșec și faptul că nu știu exact ce vor.

Se pare că oamenii știu ce nu vor. Însă ori de câte repetăm ce nu vrem, atragem în viața noastră la nesfârșit exact ceea ce nu vrem.

Trebuie să stabilim clar ce vrem și care sunt condițiile pentru ca ce vrem să fie realizabil. Să stabilim când vrem să fie realizat. În momentul în care ne setăm exact ce vrem o să vedem că în jurul nostru se ivesc oportunități care ne duc spre realizarea a ce ne dorim.

“Atunci când mergi pe calea fericirii tale, ți se vor deschide uși acolo unde erau doar ziduri.”

Joseph Campbell

Și totuși cum ne găsim curajul de a ne urmări visurile?

Ne ajută dacă ne gândim ce anume dacă am avea, am avea curajul să facem ce ne dorim. Identifică ce lipsește, obține acel lucru și mergi spre realizarea celor mai frumoase lucruri, experiențe pe care ți le dorești.

Până la urmă ce ne dorim noi cu toții? Ne dorim ca viața noastră să însemne ceva pentru ceilalți.

“Venim pe lumea asta și primul lucru pe care îl facem este să inspirăm o gură de aer. Atunci când plecăm de pe lumea asta ultimul lucru pe care îl facem este să expirăm o gură de aer.”

Robin Sharma

Ceea ce se întâmplă între aceste două momente este ceea ce construim noi, cu mâinile noastre, în fiecare zi.

Îți mulțumim Daniela pentru deschiderea cu care ne-ai împărtășit din propria ta experiență! Îți mulțumim pentru recomandările valoroase și pentru că ne-ai crescut nivelul de energie și ne-ai motivat în a face pași hotărâți către transformarea visurilor noastre în realitate!

Te așteptăm cu mult drag și la alte ediții marca CSG București!

Share

Cum ne construim imaginea in Social Media | Rezumatul întâlnirii

În luna octombrie la întâlnirea CSG am avut un invitat special. Distinsă și elegantă, Amalia Savinescu îți captează atenția încă de la primele cuvinte, pentru că reușește să imprime claritate absolută și multă pasiune în fiecare cuvințel pe care îl împărtășește.

nmc-octCe o recomandă este realizarea a 200000 de portrete și experiența dobândită în multitudinea de proiecte în care s-a implicat. A fost fotograful oficial la conferința lui Daniel Goleman din 2013 și la multe alte evenimente de impact.

Amalia și-a început prezentarea cu câteva lucruri foarte practice pentru că, așa cum spune ea, are un ochi de artist dar este un antreprenor și o interesează foarte mult ca lucrurile pe care le face să aibă o aplicabilitate.

Ce a observat în social media este că nu știm ceea ce este de făcut pentru ca imaginea noastră să fie cât mai în acord cu ceea ce dorim să transmitem despre noi.

În continuare, Amalia ne-a oferit câteva recomandări esențiale pentru o imagine vizuală cât mai corectă:

Este bine ca lumina să ne vină din față sau în unghi de 45 de grade. Atunci când lumina ne vine din spate fața va rămâne în umbră.

Cantitatea de lumină este foarte importantă. Lumina umple ridurile. Dacă lumina este prea puternică apare fenomenul de supraexpunere, de fotografie arsă și nu se mai disting detaliile.

Atunci când mergem la petreceri sau la evenimente, decât să facem poze de slabă calitate cu telefonul, care nu ne pun în valoare, este mai indicat să punem pe rețelele de socializare un mesaj drăguț de genul “sunt în Herăstrău, înconjurată de oameni frumoși și mă simt minunat!”.

nmc-oct-1Când facem fotografii singuri este foarte important să ne uităm la ce e în spatele nostru pentru a evita suprapunerile, respectiv iluzia că ne-a crescut o floare în cap sau alte lucruri de acest gen. Ce putem face este să schimbăm poziția, să ne ridicăm sau orice altă mișcare necesară pentru a nu ne suprapune propria imagine peste ceva sau cineva din spatele nostru.

Poziția foarte relaxată, lipită de spătarul unui scaun determină o bărbie dublă. Soluția ar fi să stăm puțin spre marginea scaunului și să îndreptăm spatele.

Ce e mai aproape de cameră, pare mai mare. Atunci când stăm picior peste picior cel mai aproape de cameră este vârful pantofului. Ce se va vedea în prim plan va fi genunchiul, care va fi disproporționat în raport cu capul și fața noastră. Soluția ar fi să ne aplecăm puțin în față.

Se întâmplă să postăm pe conturile de socializare fotografii prin care dorim să transmitem ceea ce simțim într-un anumit moment. Însă de multe ori ceea ce proiectăm nu reușește să exprime ceea ce simțim și prin anumite imagini transmitem mesaje care nu sunt în avantajul nostru.

Când vorbim de comunicare în social media este foarte important să ne definim mesajul, să știm cui ne adresăm și să ne formulăm mesajele în acord cu publicul țintă.

Dacă ne dorim să avem o imagine puternică și de calitate este necesar să ne definim reperele și să lucrăm la imaginea noastră.

Prezența în social media se face nu numai prin ce postăm noi, ci și prin felul în care interacționăm cu ceilalți care postează. Dacă doar publicăm conținut, dar nu intrăm pe paginile altora să interacționăm cu ei, este ca și cum am vorbi singuri. Pentru a ne face propriile postări vizibile este recomandat să intrăm pe paginile altora, să dăm like, să comentăm.

Pentru niște fotografii bune care să servească businessului pe care îl avem este necesar să răspundem la câteva întrebări, înainte de a ne apuca de ele. Cine sunt? Ce mă reprezintă? Care sunt ipostazele care mă pun în valoare?

Recomandarea Amaliei pentru noi a fost: “Nu presupuneți, studiați!”.

Îți mulțumim Amalia pentru informațiile valoroase din „spatele scenei”, care ne sunt pe cât de necesare pe atât de puțin accesibile, dar nu pentru că nu ar exista, ci pentru că până la a te întâlni pe tine, nu știam ce informații avem nevoie să căutăm în materie de imagine vizuală în social media!

Rezumat: Oana Cehan

Foto: Cristina Teasa

Share

Compatibilitatea relațională pe termen lung – cheia unei vieți împlinite| Rezumatul întâlnirii

La întâlnirea Coaching Support Group din 15 septembrie Ciprian Homm ne-a captat atenția cu informații despre un subiect “fierbinte” aș spune eu, lucru dovedit și de interesul participanților noștri.
ciprian-hommCiprian și-a început discursul cu un exercițiu în care ne-a invitat să dezvăluim fiecare ce contează mai mult pentru noi atunci atunci când facem o alegere: rațiunea, emoțiile sau gura lumii? Cei mai mulți au pus gura lumii pe ultimul loc, însă Ciprian crede că ne pasă de gura lumii mult mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem.
Revenind la hormonii care influențează compatibilitatea relațională pe termen lung, antropologul Hellen Fischer a descoperit 4 tipologii temperamentale dictate de dinamica principalilor neurotransmițători și hormoni din organism, respectiv dopamina, serotonina, testosteronul și estrogenul.

Dopamina este hormonul plăcerii, are un rol foarte important în iubirea romantică și creează dependență.

Serotonina este hormonul fericirii. Fericirea ține de realizarea viselor și a obiectivelor propuse. Serotonina ne pune la treabă. Ea este sursa urmăririi procedurilor și ne ajută să îndeplinim lucruri.

Dopamina și serotonina se anihilează reciproc. Prea multă dopamină duce la dependență, prea multă serotonină duce la depresie.

În continuare Ciprian ne-a descris cele 4 tipologii temperamentale și principalele lor caracteristici în funcție de hormonul dominant.

Dopaminicii sau Exploratorii sunt obsedați de ideea de a nu se plictisi, tot timpul caută lucruri noi, sunt pasionați de dezvoltare personală și obsesia lor majoră este libertatea.

Serotonicii sau Arhitecții se îmbracă în carouri și dungi. În general, nu le place facebook-ul, pentru ei lucrurile serioase se fac la timp și așa cum trebuie, au puțini prieteni, autoritatea este foarte importantă, sunt procedurali, răbdători, sunt stâlpii societății, păstrează tradițiile.

O altă tipologie este cea a Directorilor testosteronici. Aceștia sunt oameni extrem de eficienți. Focusul pe rezultat este maxim. Sunt foarte mândri și orgolioși. Se hrănesc din competiție. Sunt antrenați să cunoască oamenii, să îi evalueze, să îi scaneze. Nu le place să vorbească mult la telefon. Sunt foarte selectivi și presanți. În general se impun.

Tipul estrogenic sau Negociatorul este specific feminin. Cum spune Ciprian, “îi găsești la cursurile de dezvoltare personală”. Ei sunt cei care conectează pe toată lumea. Ei asigură conexiunea socială pe orizontală și empatizează foarte ușor cu cei din jur.

Însă nu ne încadrăm 100% în niciuna din aceste tipologii. În proporție de 60-70% suntem varianta de succes, pe care ne-am antrenat și am văzut că funcționează. În secundar, avem o altă variantă pe care o folosim în situații de criză. Este ceea ce Ciprian numește “personalitate dual SIM”.

În ce privește compatibilitățile, Ciprian spune că relațiile perfecte, cel puțin la nivel teoretic, sunt formate din:

Explorator – Explorator este relația parteneri de joacă. Pentru ei cei mai importanți sunt primii 3 ani în care se simt foarte bine. Dacă apare un copil sau un angajament, unul dintre ei s-ar putea să simtă că își pierde libertatea și atunci s-ar putea să iasă din relație. Sunt cei care divorțează cel mai des. Dacă însă pe secundar au ceva compatibilitate, de exemplu unul este Testosteron, celălalt este Estrogen sau sunt amândoi Serotonici, relația are șanse mari să funcționeze pe termen lung.
Arhitect – Arhitect este relația parteneri camarazi. Pentru ei este foarte importantă familia, după ce apar copiii, cu atât mai mult. Sunt genul de oameni care stau umăr la umăr, mișcă lucrurile și fac multe spre binele celorlalți și mai ales al familiei. Au în general ocupații procedurale. Îi găsești în zona de proximitate și la ei seducția înseamnă expunere repetată.

ciprian-homm1Într-un studiu realizat de Hellen Fischer, la întrebarea “Cu cine ți-ar plăcea să trăiești și să fii într-o relație?”, în mare parte Exploratorii au ales Exploratori, Arhitecții au ales Arhitecți, Directorii au ales Negociatori și Negociatorii au ales Directori. Directorii și Negociatorii se completează foarte bine pentru că fiecare poate oferi celuilalt ce are nevoie, respectiv direcție și sprijin emoțional.

Întâlnirea cu Ciprian s-a încheiat cu o ploaie de întrebări la care ne-a răspuns cu o mulțime de informații interesante și trebuie să recunoaștem că ne-a fost greu să îl lăsăm să plece.
Îți mulțumim Ciprian și așteptăm cu nerăbdare o nouă întâlnire cu tine, plină de idei inovatoare pentru succesul relațiilor noastre pe termen lung!

Autor: Oana Cehan

Foto: Olivia Nicula

Share

Cum poți descoperi harta unui rol profesional – Rezumatul întâlnirii

Cu experiență în training, consultanță și coaching, Irina Ștefănescu, invitata evenimentului din luna iunie este fondatoarea Sociodrama Centre România, membru fondator al ARC PRO – Asociația pentru Coaching Profesionist și al NLP Professional Association.
Cu o școală finalizată în Anglia și activând ca membru al British Psychodrama Association, Irina aplică cu succes conceptele și instrumentele din socio-dramă, inclusiv în business, educație și dezvoltare personală.
Deși sociodrama este privită usor reticent de societatatea actuală, instrumentele ei de lucru pot declanșa spontaneitatea și resposabilitatea. Mai mult, ceea ce caracterizează socio-drama așa cum spune și Irina este ACȚIUNEA, nicidecum drama, așa cum am putea crede, drama însemnând teatru, iar în greacă traducându-se în „să vedem”.
Ceea ce am experimentat cu toții în seara evenimentului din luna iunie a fost unul dintre instrumentele oferite de socio-drama și anume atomul cultural, într-un rol profesional.
De cele mai multe ori avem tendința de a ne identifica prin rolul profesional, însă câți dintre noi ne identificăm prin alte roluri – rolul de părinte? De fiică? De voluntar sau chiar de suporter al echipei naționale?
Rolul se definește printr-un substantiv și un atribut. Noi decidem ce rol dorim să avem în raport cu o anumită persoană.
De exemplu, dacă dorim să ne promovom ca și coach, acesta va fi rolul pe care îl vom accesa în momentul în care ne vom prezenta – Sunt un coach creativ sau Sunt un coach asertiv.
Prin role-mapping sau process-mapping, am observat că, putem accesa un repertoriu de roluri sau subroluri pe care le avem. Prin acest instrument de socio-dramă (atomul cultural) putem accesa atât perspectiva sinelui cât și perspectiva celorlalți prin întrebări precum:

  • Cum te vezi tu în rolul de coach?
  • Ce spun ceilalți despre tine ca și coach?

Seara evenimentului a presupus un execițiu practic de identificare a rolului profesional precum și a actorilor prezenți, de conștientizare atât a perspectivei personale cât și a celor cu care interacționăm în rolul/funcția noastră. Printr-un astfel de exercițiu și prin instrumentele de sociodramă putem accesa o mai bună înțelegere a rolurilor noastre profesionale și nu numai.
Vă invităm să folosiți acest instrument de sociodramă pentru a vă conecta în primul rând cu sinele și apoi de a experimenta fațetele tururor rolurilor pe care le “împrumutăm” în viață de zi cu zi.

Așa cum a încheiat și Irina în interviul pentru CSG…
“Luați-vă în serios și bucurați-vă de întâlnirea cu celălalt”

Cristina Vârtej

Share