Foarte pe scurt despre … oameni

Articol scris de Monica Chiper – Secretary&Treasurer, CSG Bucuresti

vanatoruldeemotii.blogspot.ro

 

De ce cu unii oameni ne intelegem bine din prima clipa iar pe altii pur si simplu nu-i putem inghiti? De ce cu unii lucram excelent iar cu altii avem parte doar de frustrari si nervi intinsi la maxim?

La intalnirea de saptamana trecuta, Andy Szekely a vorbit si despre cat de important este sa-ti apropii oamenii competenti cu care sa formezi o echipa de calitate. A spus un lucru care mi-a ramas in minte: „Sanatatea psihologica a unui om este data de numarul de oameni cu care se poate intelege (Brian Tracy)”. Asta m-a facut sa ma gandesc la usurinta sau, dimpotriva,  dificultatea cu care ne facem noi prieteni, cunostinte, colegi. Recunosc, e un pic lateral subiectului discutat la evenimentul de joi, dar acea chimie care pur si simplu exista sau nu intre fiintele umane este absolut fascinanta si inca enigmatica.

Sunt oameni pe care ii simpatizezi de la prima intalnire. De ce oare? Pentru ca regasesti la ei ceea ce iti place si la tine insuti? Pentru ca ei au acele calitati, acele talente pe care ti-ai fi dorit sa le ai si tu dar, din pacate, natura nu te-a inzestrat cu ele? Pentru ca simti ca te completeaza si te fac sa fii mult, mult mai bun? Sunt unii oameni pe care ai impresia ca-i cunosti de-o viata sau ca i-ai mai intalnit candva, dar iti este absolut imposibil sa-ti aduci aminte unde si cum. Te intrebi contrariat: „Unde l-am mai vazut pe omul asta? Imi pare atat de cunoscut, dar nu stiu de unde sa-l iau.” E o senzatie puternica de deja-vu, pe care nu poti, sub nici o forma, sa ti-o explici.

La fel, sunt oameni fata de care simti o puternica antipatie de cum iti ies in cale. Este o senzatie instantanee de respingere, de aversiune. E ca si cum mintea ta ar asocia acea persoana cu o intamplare neplacuta sau cu cineva care ti-a facut rau la un moment dat. In acel om vezi exact defectele pe care nu le poti suporta la tine, proiectezi asupra lui tot ceea ce detesti. Este un vinovat fara vina si fara drept de apel.

Dar … se poate intampla sa te inseli amarnic. Cineva pe care il placi la prima vedere se poate dovedi exact contrariul a ceea ce te asteptai iar altcineva care ti-a displacut la inceput se poate dovedi un om de toata increderea.

Aici nu mai este vorba de a judeca sau nu. O facem oricum, constient sau instinctiv. Este insa ceva mult mai subtil. Subconstientul nostru, depozitarul tuturor amintirilor si experientelor, incearca sa asocieze ceea ce vedem, auzim, simtim cu ceea ce am vazut, auzit, simtit candva si sa dea un nume, o trasatura, o senzatie familiara noilor chipuri. Mult prea adesea asemanarile nu sunt in favoarea lor. Si asta doar datorită unei simple si oarecum logice compilatii a informatiilor din baza de date a psihicului nostru. Fiecare dintre noi este suma experientelor traite, a povestilor de viata in care am jucat rolul principal sau am fost banali figuranti. Pe ele ne bazam atunci cand intalnim oameni noi sau traim evenimente inedite. Vorba aceea: „Asta avem, cu asta defilam.” Sau, asa cum spunea Bogdan Petriceicu Hasdeu: „Trecutul este usa viitorului”.

E bine să iti asculti atat mintea, cat si inima. Sa astepti un timp si sa incerci sa-i cunosti pe cei pe care viata ti-i scoate in cale. S-ar putea sa ai o surpriza placuta sau, dimpotriva, una neplacuta. Sau s-ar putea ca prima impresie sa fie cea corectă. Doar sa ai putina rabdare si sa nu te arunci cu capul inainte in judecati pripite. Mie mi s-a intamplat acest lucru cu cea mai buna prietena a mea. La prima noastra intalnire, m-am gandit ca este o persoana rece si distanta si ca nu ma voi putea intelege niciodata cu ea. Ei bine, s-a dovedit a fi un om extraordinar, cu un caracter puternic, o vointa de fier, o perseverenta si o adaptabilitate de invidiat. Am invatat o multime de lucruri de la ea si continua sa-mi fie aproape, chiar daca  acum ne desparte un ocean.

La celalalt capat al curcubeului, ca sa spun asa, se afla cateva persoane pe care recunosc cu sinceritate ca nu le pot suferi, desi nu mi-au facut absolut nimic. Chiar si dupa ani buni. Cine stie, poate ca intr-o viata anterioara am fost dusmani de moarte si am tarat dupa noi resentimentele in aceasta noua existenta. Am incercat sa-mi dau seama de ce nu-i pot intelege pe acesti oameni, de ce simt neplacere atunci cand ii intalnesc. Inca nu am reusit. Inca sap dupa un raspuns. Singura solutie cred ca ramane tot calatoria in timp. Ar fi grozav!

A te intelege bine cu ceilalti nu cere prea mult efort sau cine stie ce calitati magistrale. Tot ceea ce trebuie e sa vrei. Sa ai rabdare, sa fi politicos, sa asculti cu atentie, sa nu te lasi prada nervilor, sa incerci sa fii cat mai obiectiv cu putinta, sa privesti omul in ochi. Intr-un cuvant … ma rog, patru cuvinte … sa te porti frumos. Zambeste mai mult, fii calm si i-ai pe oameni asa cum sunt. Accepta-i cu bune si cu rele. Fii tu insuti si oamenii de care ai nevoie vor apare in viata ta.

Poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte si ei cu tine, pentru ca primesti ceea ce daruiesti. Totul se intoarce la tine precum un bumerang. In spiritualitatea indiana exista o lege care spune: „Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”. Nimeni nu-ti iese in cale dintr-o simpla coincidenta. De la fiecare om care-si intersecteaza destinul cu al tau ai ceva important de invatat. Fie ca-ti place, fie ca nu. Secretul este sa-ti dai seama ce anume au ei, in tolba, pentru tine. Iar asta … este alta poveste.

Sursa foto

***

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

Citeste si:

Alina Buzatu – 10 puncte de constientizare ca sa treci de la clienti la fani

Elena Dobre – Cum sa stabilesti o relatie de incredere cu clientii. Principiile unui maestru

Alina Goanta – Ca sa faci cu succes ceea ce iubesti ce faci

Share
5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *