Ma chema Alina si imi place povestea cu fata taranului cea isteata. Tu cine esti?

Un post de Alina Buzatu

Intalnirea de joia trecuta cu Amalia Savinescu mi-a dat o lectie de viata interesanta. M-a invatat sa fiu creativa prin curiozitate, insa curioasa intr-un mod diferit. In loc sa intreb o persoana noua “Cu ce te ocupi?” cum ar fi daca as intreba “Care este povestea ta preferata?” sau “Ce melodie iti place cel mai mult?”.

Da, as putea primi drept raspuns o spranceana ridicata si da, in prima instanta poate parea o interatie imatura a jocului flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti, insa te asigur ca este cu mult mai mult de atat.  In primul rand este o iesire din zona de confort, apoi este o iesire din tipare, si mai ales o invitatie la joc si joaca.

Am sa iti spun mai intai despre cum poate fi starnita creativitatea printr-o curiozitate mai nonconformista.

Amalia a inceput discutia provocand participantii sa se prezinte printr-o culoare, o gluma, un cantec sau o melodie fredonata, o poveste. Dupa cum banuiesti probabil, au fost suficiente persoane in sala care au fost deschise sa se descrie printr-o culoare. “Rosu si ma numesc Corina”, “Elena si imi place verdele”. Am avut in sala si o persoana temerara pentru un banc tare simpatic legat de doua rosii pe o sina de tren:

Doua rosii se plimbau pe o sina de tren. Una dintre ele ii spune celeilalte:
– Draga, uite, vine trenul!
– Ete… fleosc!  

Pentru prezentarea prin intermediul unei povesti, am ramas uimita sa observ cat de multe poti spune despre cine esti si cum esti printr-o poveste.

Insa, la sectiune fredoneaza o melodie, ei bine, aici deja lucrurile se complicau destul de mult. Provocarea era pe masura: trebuia sa faci o scurta vocaliza in public, sa iesi din zona de confort, sa te expui, sa devii vulnerabil. Ana Maria Vrinceanu, a spart gheata cu melodia “Nine Million Bicycles”, pentru ca in scurt timp, sa ne trezim fredonand in cor “We are the champions my friend”. Bravo Ana, ai fost un adevarat leader:)! 

Aceasta introducere nonconformista, ghidata de Amalia, m-a invatat ca:
  • ne este greu sa ne jucam si suntem de multe ori mult prea seriosi
  • ne asteptam la intrebari standard, iar atunci cand ni se pun intrebari noncoformise, demararea este putin mai grea
  • vestea buna: putem oricand intra in joc doar ca ne trebuie putin timp de incalzire, un mediu propice si cateodata, doar un mic imbold

In a doua parte a evenimentului, trebuie sa recunosc ca, de data aceasta aveam eu spranceana ridicata, dar in acelasi timp eram curioasa pentru cum se va finaliza provocarea data de Amalia. Trebuia sa ne impartim in grupe in functie calificarea: chinestezic, auditiv, senzorial si sa ne folosim de resursele puse la dispozitie de Amalia pentru a simboliza creativitatea in coaching.

Informatiile pe care le-am primit erau putine (aveam sa aflu de la Amalia ca totul a fost o premeditare), aproape ca lipsea o structura si acest exercitiu de creativitate parea extrem de greu de pus in practica.

Adica cum? Un exercitiu de grup despre creativitatea in coaching? Eu am venit sa aflu cum sa fiu creativa si mai mult de atat, sa exprim creativitatea in coaching mi se parea extrem de abstract si de greu de transpus in realitate mai ales cu o echipa de oameni pe care abia ii cunosteam. Inceputul discutiilor de grup parea ca duce nicaieri. Lumea mai spunea un banc, o glumita, iar eu simteam ca nici macar nu incepusem. Pas cu pas insa, lucrurile incepeau sa se lege. Cineva a venit cu ideea de a simboliza raportul cu clientul printr-un dans, altcineva sa reprezinte inceputul procesului de coaching print-un joc de maini, intuitia prin miscari spontane. Aha deci, creativitatea poate veni atunci cand ai rabdare cu ea, ii lasi un cadru de exprimare si faci pasul mare peste prejudecati si judecati. Hmm, interesant, asta este ceva nou!

Trebuie sa marturisesc ca am fost atat de surprinsa de rezultatele acestui exercitiu, incat m-am simtit rusinata de propria mea lipsa de incredere in creativitatea mea si a celorlalti. Fiecare grupa a reprezentat intr-un mod atat de ingenious creativitatea in coaching, incat am trait senzatia unei mici regizari in avans.

Da, au fost gesturi mai stinghere, poate reactii mai timide si putin fortate, insa un lucru este sigur: toti avem o scanteie de creativitate in noi pe care o putem aprinde prin curiozitate, rabdarea de a-i lasa timpul cuvenit sa se exprime si mai ales un mediu in care sa te poti juca si sa nu te iei asa de mult in serios.
Multumim Amalia ca ne-ai oferit un context propice pentru a lasa creativitatea din noi sa se exprime.

Tare m-as bucura sa traiesc acest context de viata, zi de zi!

Share
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *