O comoara nestiuta

Articol scris de Monica Chiper – Secretary&Treasurer, CSG Bucuresti

vanatoruldeemotii.blogspot.ro

 

Suntem in pragul vacantei de vara. E atat de cald ca „a gandi” a devenit dintr-o data ceva foarte complicat, imbarligat si confuz. Ce poti face cand mintea ti-a intrat in stand by si refuza cu obstinatie sa mai emita cugetari logice si idei cat de cat rationale? O scoti la o bere. De preferat undeva unde este racoare si intr-o companie cat mai placuta: sotul/sotia, prietenii, colegii, rubedeniile, cunoscuti, necunoscuti … intr-un cuvant (care de fapt sunt mai multe dar, de!, e canicula!!!) … cei care iti sunt parteneri in viata, in profesie, in timpul liber si oriunde mai considerati domniile voastre, pentru ca, asa cum v-am spus, caldura nu face casa buna cu inspiratia. Din pacate!

Gluma, gluma, dar adevarul este ca toti cei care apar la un moment dat in viata noastra ne sunt parteneri, intr-un fel sau altul. Fie ca ei au ceva sa ne daruiasca, fie ca noi avem ceva sa le daruim: o vorba buna, o experienta, un sprijin sau o intreaga viata. Nu conteaza ca dureaza (hm! … interesanta rima!) doar o ora, o zi sau „forever and ever”. Nu este o simpla intamplare ca intalnim anumiti oameni exact atunci cand avem nevoie de ei, chiar daca noi nu suntem constienti de acest lucru. Si nu suntem, credeti-ma. Cati dintre voi s-au intrebat „Oare de ce a aparut omul asta in calea mea? Ce i-a venit sa-mi spuna tocmai mie bancul asta, chiar acum?” De multe ori ii respingem, le refuzam ajutorul, din suspiciune, dintr-un orgoliu stupid, din teama de a nu fi considerati slabi, vulnerabili, demni de compatimire. Doamne, cat uram sa fim priviti cu mila, ca pe niste amarate de victime ale sortii.

De cate ori n-ati spus „Nu, multumesc! Ma descurc eu.”? De cate ori nu v-ati gandit ca puteti face totul singuri sau, pur si simplu, nu ati vrut sa-i deranjati pe cei de langa voi? De multe ori, nu? Uneori v-ati descurcat, alteori ba.

E foarte clar. Si asta o vedem si o simtim pe pielea noastra clipa de clipa. Nu poti face totul singur. Fie ca vrei, fie ca nu, ai nevoie de ajutorul celorlalti. Sunt momente cand prezenta lor, sprijinul lor este nu doar esential, ci absolut nepretuit. Poate fi acel mic pas dintre viata si moarte. Atat de importanti sunt oamenii de langa noi.

O sa va povestesc doua intamplari din ciudata mea existenta, care mi-au aratat ce mult conteaza sa ai alaturi de tine oamenii potriviti la momentul potrivit.

Prima intamplare ii are ca protagonisti pe parintii mei. Pentru mine, ei au fost un exemplu de parteneriat desavarsit, un model de familie adevarata. Discutau absolut tot, deschis, fara ocolisuri. Isi spuneau unul celuilalt si ce era bine, dar mai ales ce era in neregula si cautau impreuna solutii. Nu se certau. Doar ridicau un pic tonul. Si niciodata in fata copiilor. Adica, in fata mea. Fiind unicul exemplar.

Am avut „sansa” sa dau examenul de admitere la ASE in minunatul an 1989, chiar inainte de revolutie. Materia era atat de anosta si plictisitoare, ca aveai nevoie de un „antrenor personal” care sa te tina treaz si in priza. Plus o cantitate impresionanta de cafea. Parintii mei jucau acest rol de antrenori. Cand invatam, obisnuiam sa-i rog pe ei sa ma verifice. Mama era „antrenor” la economie politica, iar tata la geografie. Nu de putine ori am surprins-o pe mama atipind, cu cartea de economie sprijinita de sertarul cu tacamuri,  in timp ce eu recitam cu resemnare pasaje din plenarele presedintelui din acea vreme. Credeti-ma, erau cel mai bun somnifer posibil. Mai ales cand erau spuse pe un ton care iti taia orice chef de viata. Ar vindeca si pe cel mai incapatanat insomniac. Cei care au fost studenti in acei ani stiu despre ce vorbesc. Dar, sa nu mai lungesc povestea. Am intrat la ASE, cu o nota mai mare la geografie decat la economie. Absolut previzibil, de altfel. Cred ca va inchipuiti cat de mandru a fost tata si cum ii mai facea in ciuda mamei ca el a luat o nota mai buna decat ea, asa deci si prin urmare a fost un antrenor mai dibaci. Dar nici mama nu s-a lasat mai prejos: „Sigur, acum te dai mare, dar tu ai avut de ascultat lucruri frumoase despre Carpatii Orientali si podgoriile din Podisul Tarnavelor, in timp ce eu a trebuit sa suport povestile lui fie-ta despre productivitatea muncii si societatea socialista multilateral dezvoltata. Ia nu te mai lauda atat!”

Un alt lucru pe care parintii mei l-au facut excelent, a fost faptul ca niciodata nu m-au impins sa fac ceva ce nu mi-a placut sau nu ma interesa. Intotdeauna m-au lasat sa-mi aleg singura drumul si indiferent de ce alegere am facut, indiferent daca le placea sau nu, au fost mereu alaturi de mine si m-au sprijinit de fiecare data. Asta face un adevarat partener. Te incurajeaza, te ajuta, iti spune deschis unde gresesti, dar niciodata nu-ti impune parerea lui. Te lasa sa alegi.

A doua poveste (foarte, foarte scurta) se refera la colegii mei. Cand am trecut prin momente grele (si nu au fost putine, din pacate), ei au fost alaturi de mine. Nu m-au tratat cu compasiune sau cu mila, nu m-au privit ca pe o victima a destinului. Pur si simplu s-au purtat normal, iar prin atitudinea lor mi-au aratat ca pot fi puternica, pot merge mai departe și pot sa-mi pun viata in ordine. I-am simtit alaturi 24 de ore din 24. M-au impins pur si simplu inapoi pe drum si mi-au facut vant din nou in tumultul existentei. Mi-au readus zambetul pe buze si mi-au redat increderea ca mai sunt inca foarte multe lucruri frumoase care ma asteapta „dupa colt”.

Cateodata avem sentimentul ca nimeni nu se gandeste la noi, ca suntem singuri si pierduti. Nu este adevarat. Cand ai nevoie de ajutor, cei care te pot ajuta sunt intotdeauna acolo. Suntem indusi in eroare de faptul ca fiecare isi vede de viata lui de zi cu zi si, aparent, uitam putin de ceilalti si ne concentram doar asupra celor foarte apropiati. Dar cand cineva din familie sau un prieten sau un coleg are nevoie de ajutor, ceilalti parca se trezesc brusc din automatismul cotidian si se aduna imediat langa cel care este pe cale de a se prabusi.

Nu poti trai singur, chiar daca ti se pare ca te poti descurca fara probleme si nu ai nevoie de nimeni. Inveti mereu de la cei din jurul tau iar ceilalti invata de la tine. Ce poate fi mai minunat decat sa-i ajuti pe ceilalti, sa-i vezi reusind si sa stii ca un picut din succesul lor ti se datoreaza si tie. Sau sa-i vezi revenind la viata si sa stii ca unul din umerii pe care s-au sprijinit pentru a se ridica de jos a fost al tau.

Suntem cu totii parteneri, in atat de multe si diferite feluri. Suntem cu totii legati prin fire nevazute, suntem adusi unii langa ceilalti exact atunci cand este nevoie. Viata ne scoate in cale tocmai acei oameni de care avem trebuinta la un moment dat si care dau o noua semnificatie vietii noastre sau ne calauzesc pe un nou drum. Chiar si cei care ne-au facut rau, ne-au ranit, de fapt ne-au ajutat sa invatam ceva despre noi insine si despre viata. Ne-au aratat cum suntem noi cu adevarat in momente de cumpana, cat de multe putem indura si cine ne este in mod sincer si real alaturi. Ne-au facut constienti de cat de puternici, de adaptabili si de deschisi fata de nou si necunoscut putem fi. In mod paradoxal, tocmai aceste clipe crunte si acei oameni pe care ii numim „dusmani” ne spun despre noi lucruri pe care altfel nu le-am fi aflat poate niciodata. Si care ne pot determina sa ne schimbam viata in bine, sa facem acele alegeri de care ne-am temut mereu dar care acum sunt, evident, singura si cea mai potrivita cale de urmat. Insotita de inevitabila intrebare: „De ce naiba n-am facut asta mai devreme? De ce mi-a trebuit atat de mult timp ca sa ma hotarasc?”

In cartea „Conversatii cu Dumnezeu” a lui Neale Donald Walsch, este o povestire foarte frumoasa despre ce inseamna un partener adevarat. Un Suflet mic isi dorea cu ardoare sa traiasca experienta de a ierta dar pentru asta trebuia sa existe cineva pe care sa-l ierte. Ori nu avea pe cine sa ierte, pentru ca toate sufletele erau perfecte si minunate. Si atunci, un Suflet Prietenos s-a oferit sa-l ajute sa traiasca aceasta experienta a iertarii. El i-a spus Micului Suflet: „Voi veni in viitoarea ta viata fizica si voi face ceva pentru care tu va trebui sa ma ierti.” Si i-a mai spus: „Nu-ti cer decat un singur lucru. In momentul in care dau in tine, cand te lovesc, in momentul in care iti fac tot ce se poate imagina a fi mai rau – chiar in acel moment … aminteste-ti cine sunt eu cu adevarat.”

Neal Donald Walsh spune: „In absenta lui „rece”, voi nu puteti fi „calzi”. In absenta lui „trist”, voi nu puteti fi „fericiti”; fara ceea ce se numeste „rau”, experienta a ceea ce voi numiti „bun” nu poate exista. Daca alegeti sa fiti un lucru, trebuie sa apara, undeva in Univers, ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil.”

Pentru asta exista partenerii adevarati. Acei oameni extraordinari care nu te lasa sa renunti, care te imping inainte si te ajuta sa-ti implinesti visele. Sunt cei care cred in tine, indiferent cat de nebunesti sunt lucrurile pe care vrei sa le faci. Sunt cei care iti spun fara menajamente unde gresesti sau cand te comporti prosteste. Sunt o oglinda in care te vezi pe tine insuti asa cum esti tu cu adevarat.

David Richo, in cartea sa „Puterea coincidentei”, spune asa: „Cei mai multi dintre noi ne lovim neincetat de parteneri care ne arata exact unde avem de lucrat. Ranile noastre sunt porti catre viata care ne lipseste. Adesea, singurul mijloc prin care putem avea din nou acces la o parte lipsa din noi insine sau din istoria noastre este prin intermediul unei alte persoane. Necunoscutul este inspaimantator, astfel incat apar exact acei oameni si acele evenimente care ne ajuta sa ajungem acolo.”

Daca aveti astfel de oameni alaturi de voi, fiti recunoscatori si aveti mare grija de ei. Sunt o adevarata comoara, de nepretuit si de neinlocuit. Fiti mereu atenti in jurul vostru. Nu se stie niciodata cand poate apare acel om care sa va schimbe viata pentru totdeauna. Cu o vorba, cu un suras sau cu o simpla strangere de mana.

Sursa foto

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

Citeste si:

Elena Dobre – Cum sa evoluezi de la un simplu partener la un partener de incredere

 

Share
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *