Părinte coach: cum să crești copii independenți si cu încredere în ei înșiși – Rezumatul întâlnirii

CSG Sept 2015În urma întâlnirii Coaching Support Group Bucuresti din luna septembrie, am surprins  într-un scurt rezumat câteva idei pe care ni le-a împărtășit Daniel Lixandru, despre ce înseamnă să fi părinte antrenor (părinte coach) si despre beneficiile pe care le aduce aceasta abordare, în relația părinte – copil.

Invitatul nostru ne-a prezentat patru tipologii de părinți: sergent major, meduză, neglijent/prea ocupat și antrenor. Aceste tipare variază în funcție de modul în care controlul și afecțiunea sunt îmbinate, în relațiile cu copiii.

Părintele sergent major este adeptul disciplinei și al regulilor stricte.  Este genul de părinte supra-protector,  autoritar și aspru. Consideră că este important să mențină situația sub control, și evită să își manifeste afecțiunea sau slăbiciunile în fața propriilor copii.   Printre comportamentele acestui tip de părinte se numără :

–           Spune copilului ce trebuie să creadă

–           Are tendința de a controla totul

–           Oferă dragoste în funcție de comportament

–           Ridiculizează sentimentele copilului

–           Critică, ține predici și lecții

–           Are reguli inflexibile

–           Face de rușine copilul

–           Este manipulator (oare)

–           Folosește forța fizică

–           Amenință cu respingerea

–           Amenință cu retragerea iubirii

–           Face reproșuri și insultă

Acest stil de parenting formează copii neîncrezători în forțele proprii, cu stimă de sine scăzută, și care ajung să acumuleze în interior multă furie reprimată.

Părintele meduză este acel tip de părinte care evită să traseze reguli. Are tendința de a fi permisiv și adesea sufocă copilul cu excesul de afecțiune. Putem identifica părintele meduză, după următoarele caracteristici :

–           Vorbește ca și cum nu ar avea nici o autoritate

–           Sufocă copiii cu atenția sa

–           Abdică autoritatea în favoarea altora

–           Ignoră comportamente nedorite

–           Se plânge și cicaleste fără rezultat

–           Dragostea este condiționată

–           Oferă mită

–           Explodează dacă i se ating limitele

–           Este intimidat de copil

–           Adoptă poziția de salvator(oare)

–           Nu poate spune “Nu”

Deși părintele meduză face frecvent demonstrații de afecțiune, copiii acestuia se simt neiubiți și neînțeleși. In plus le lipsesc reperele referitor la  ceea ce este benefic sau distructiv.

Părintele neglijent este acel tip de părinte care se lasă antrenat de activitățile cotidiene și uită să petreacă timp de calitate alături de copii. Este genul de părinte care acordă timp puțin, și în mod aleator. In acest caz, copilul nu este sufocat de reguli stricte sau de prea multă afecțiune, însă nu beneficiază nici de un cadru care să îi asigure repere.  Putem recunoaște părintele neglijent  după următoarele trăsături :

–           Copii reprezintă o prioritate scăzute

–           Se așteaptă ca copiii să facă părinții să se simtă bine

–           Oferă mai degrabă cadouri decât timp

–           Este dependent de muncă

–           Nu se ține de promisiuni

–           Este deseori obosit(ă)

–           Nu este consecvent

–           Copiii se descurcă deseori singuri

–           Supraveghează copiii superficial

–           Ignoră problemele importante

–           Nu stabilește reguli

–           Este preocupat(ă) de sine

–           Are soluții de moment la probleme

Acest stil de creștere a copiilor conduce la formarea unor adulți cu stimă scăzută de sine, care nu se simt iubiți și apreciați.

Părintele antrenor, reușește să îmbine diciplina cu afecțiunea. Este acel gen de părinte care are limite clare, însă chiar atunci când stabilește reguli știe să transmită copilului iubire. Printre atitudinile adoptate de părintele coach, se numără :

–           Este consecvent

–           Este înclinat spre joc

–           Este flexibil(ă) dar puternic(ă)

–           Nu este supra-protector(oare)

–           Vede greșelile ca oportunități de învățare

–           Stabilește reguli cu justificări

–           Oferă supraveghere adecvată

–           Folosește instrucțiuni simple și clare

–           Prețuiește sentimentele

–           Respectă necesitățile

–           Arată afecțiune

–           Pune întrebări care stimulează gândirea

–           Folosește consecințele

–           Oferă iubire necondiționată

Copiii care beneficiază de acest mod de creștere, se simt iubiți și în siguranță, au repere clare, au încredere în ei înșiși și în capacitățile lor.

Cele mai multe persoane au preluat de la  proprii părinți un model de a relaționa cu copiii. In acest fel, tipare de comportament sunt perpetuate de-a lungul generațiilor. Multe dintre aceste modele nu conduc la formarea unor adulți echilibrați și cu o stimă de sine sănătoasă.  Insă invitatul nostru crede că putem învața să fim părinți mai buni, care oferă un cadru stabil și securizant,  stabilesc  repere clare de conduită, și ajung  la o conectare profundă cu proprii copii.

 

Să  ne revedem cu bine,

Elena Dobre

Sergent At Arms CSG București

 

Foto: Anca Tomoroga

Share
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *