Sa stai pe loc tu cu tine. Sau despre constientizare.

Un articol scris de Alina Buzatu

Robin Sharma, unul dintre speakerii motivationali cu care, in ultima vreme rezonez destul de mult, transmite in comunicarile lui, un mesaj despre care situatia mea de viata (sunt coach freelancer din octombrie 2011), imi aminteste in fiecare zi.

Acela de a nu uita in avantul de a face, de a incepe, de a initia demersurile relatiilor noi de coaching, de a fi orientata spre rezultate, ca in fiecare zi sa imi iau timp si sa ma uit in interior. Sa fiu curioasa sa observ ca uit cateodata sa-mi dau: timp ca sa fac nimic, atentie, spatiu, timp ca sa gandesc.

Sa ma intreb, de exemplu, daca in acea zi am petrecut macar 15 minute, eu cu mine.

Mesajul lui Robin Sharma este simplu. Desi transmis sub diferite forme si imbracat in diferite cuvinte, puncteaza aceeasi idee de baza. Exteriorul reflecta interiorul. Pentru a cucerii lumea din exterior, trebuie sa inveti sa o cuceresti pe cea din interior.

Iata cateva dintre ideile care sustin acelasi mesaj (pentru a pastra autenticitatea lor, le voi mentiona in engleza):

„To achieve more, become more.”
„To transform your outer life, change your inner life.”
„Your net worth always reflects your self worth.”
„Your performance always reveals your believes.”
„Your outer life is a mirror of your inner life.”

Si trebuie sa-ti mai spun ceva. De fiecare data cand am uitat sa arunc macar o data pe zi o scurta privire in interior (cautand cu precadere explicatiile si solutiile in exterior), un „ceva”, fie acest ceva o experienta de viata, un om, un context anume, o traire nu tocmai placuta, mi-au reamintit ca iarasi am uitat sa ma intorc la mine.

Ca in goana mea, am crezut ca reuseam sa tin pasul eu cu mine si cu demersurile mele. Cateodata insa nu (mai) reuseam sa tin pasul ci, din contra, ramaneam pe loc sau chiar in urma.

Si exact despre acesta ramanere pe loc (tu cu tine) a vorbit si Ioana Pielescu la ultima intalnire din cadrul grupului de suport pe coaching, pe care am placerea si bucuria sa-l coordonez, luna de luna, de doi ani incoace. Sau, cel putin asa am asociat eu tema intalnirii. Cu a ramane pe loc tu cu tine.

Pentru ca tema Ioanei a fost despre constientizare. Insa pentru firea mea putin mai pragmatica „constientizare” este un cuvant putin cam abstract pentru moment. Asa ca o sa-i zic „ramanere pe loc” si inteleg prin asta momentul in care te opresti din goana vietii. Momentul in care observi ca esti si tu cu tine in goana asta. Momentul in care incepi sa fii curios despre tine. Momentul locului „aici si acum”.

Si cum faci asta? Cum stii sa te opresti putin? Cand stii ca este momentul potrivit? Cum stii ca tu chiar ai nevoie sa „ramai putin pe loc?”.

Nu stiu daca te ajuta raspunsul meu. Insa daca tot m-am lansat sa scriu acest post, ti-l voi impartasi. La mine, cum iti spuneam, au fost experientele de viata care mi-au demonstrat mult prea clar ca sa nu inteleg intr-un final, ca atunci cand nu ma opresc, cad. Ca atunci cand uit de mine, iau decizii proaste. Ca atunci cand fug, ratez oportunitati. Ca atunci cand aleg, este posibil ca tot eu, sa raman in urma.

Deci, la mine experienta asta cu „a sta pe loc”, sau haide sa-i spun, experienta constientizarii, a fost una „hard core”. Been there, done that. Am inteles intr-un final ca este nevoie sa ma opresc din cand in cand si sa ma studiez cu interes si curiozitate. Sa ma inteleg. Sa ma intreb. Sa ma tratez cu intelegere si curtuazie. Sa ma intreb intr-o zi ce imi pofteste inima sau intr-alta pe cine drag mi-ar placea sa revad, sau sa ma intreb ce rochie colorata vreau sa port in acea zi :).

Si, mai concret, am invat:

  • sa-mi iau timp sa scriu in fiecare zi, intr-o agenda, orice imi ce-mi trece prin cap.
  • sa-mi pun intrebari trasnite si sa-mi dau timp sa raspund.
  • sa fac un exercitiu de creativitate cu numele meu in centru pe care l-am invatat de la Sandra Ghitescu si Vlad Tausance la Creative Fitness Studio si pe care m-a rugat foarte mult un client de coaching (multumesc Andreea!) sa mi-l fac si eu :).
  • sa imi ofer un spatiu ca de fiecare data dupa o sedinta de coaching, sa parcurg firul inapoi si sa inteleg „De ce?”. De ce a venit acel client in viata mea? De ce am reactionat „asa”? De ce am simtit „asa”? Care este lectia mea din acea interactiune?
  • sa-mi fac o lista de vise si sa traiesc bucuria de a le intrevedera realizate.
  • sa fiu prezenta macar un minut pe zi, atunci cand respir. Sa simt cum aerul intra si iese din nari.
  • sa ma bucur atunci cand rad si sa-mi spun „Ce bine este sa rad chiar acum!”
  • sa ma bucur ca exist si am prieteni buni, buni, buni!
  • sa-mi fac cel mai pompos mic dejun si sa ma tratez ca pe o vedeta!
  • sa meditez 15 minute pe zi, fara sa ma gandesc de 100 de ori „Cat este ceasul?”, „Daca ma pot scarpina la nas (pentru ca, chiar simt ca daca nu ma scarpin, mor!)?,”Cand o sa pot in sfarsit sa meditez fara sa gandesc?”, si alte constatari si intrebari la fel de relevante…
  • sa fac sport in fata oglinzii si sa ma bucur cand mi se vad muschii :))

Cam asta fac eu „ca sa stau pe loc” si am avut bucuria de a ragasi in „retetarul meu” de a fi prezenta si constienta, parte din impartasirile Ioanei. Toate acestea mi-au adus o stare de bine si de implinire.

Dar tu? Ce faci ca sa stai pe loc?

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like la Pagina de Facebook Coaching in Bucuresti.

 

Share
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *