Cum ascultăm

Articol scris de Anca Vartolomei, PR Officer CSG Bucuresti

Îmi face plăcere să călătoresc și mi-am dat seama că se întâmplă foate rar! În schimb călătoresc foarte des cu poveștile oamenilor. Încep cu o poveste care m-a inspirat de la întalnirea Coaching Support Group București, cu Alina Roman, despre ascultarea empatică și practirea ei zilnică pentru îmbunătățirea relațiilor noastre.

Am descoperit foarte rar o persoană care nu face decât să asculte, în care partenerul să-ți mulțumească pentru sfatul oferit pentru că și-a găsit singur răspunsul! Eu ascult, tu vorbești și îți ofer timpul de care tu ai nevoie. Orice legatură poate începe cu ce pot eu aduce în relație cu tine! Pot învăța să te ascult!
În conversații reținem mai puțin de 50 % din ce ascultăm! Acest proces cere un mare efort de toleranță pentru că avem tendința de ai impune celuilalt propria experiență de viață. Începi să asculți, să îți formezi opinii, să judeci și începi să dai sfaturi. Monologul rulează în mintea ta și abia aștepți să îți spui povestea: Stai să spun eu…
Jobul nostru nu este să dăm sfaturi sau să fim în centrul atenției, ci să fim prezenți în conversație cu partenerul și să-i oferim respect.

Este foarte greu pentru că este opusul a ceea ce suntem obișnuiți să facem mereu!
Poate fi o provocare să asculți partenerul și să te educi în această direcție cu obiceiuri constante care să te susțină în acest proces. Judecățile noastre diminuează mult ascultarea pentru că ascultăm numai ce vrem noi să auzim. Pe parcurs descoperim că ceea ce vrea să exprime celălalt este total diferit de ceea ce auzim, iar rezultatul este că persoana nu se simte ascultată!

2eaf2bfadcc9220630310812e625b342
Atunci când ești conștient de atitudinea pe care o transmiți în timp ce asculți, poți alege să creezi un sentiment de relaxare în interiorul persoanei. Asta observăm din limbajul non-verbal al partenerului. Atunci când se simte ascultat este relaxat și deschis, iar atunci când nu se simte ascultat, își exprimă agresiv mesajul.

Dacă asculți numai cu mintea, vei interpreta mesajul în funcție de credințele tale și continui să judeci ce vrei să auzi. Începi să fii conștient de liniștea din spatele cuvintelor, iar în acel moment devii prezent în ascultare. Ne putem direcționa atenția asupra persoanei pe care o ascultăm iar în acest fel ne întrerupem monologurile din minte. Gândirea noastră va încetini pentru că nu mai are atenția noastră iar ascultarea se produce în liniște.

Amintirile sau proiecțiile din viitor au o mare putere, doar atunci când credem că sunt reale pentru noi și ne reduc ascultarea pentru că ne identificăm cu ele. De fapt suntem prinși în povestea din mintea noastră în timp ce ascultăm pe cineva! Oare, cum e să ai urechi numai pentru tine?

Aici avem nevoie de o ancoră care să ne susțină în ascultarea activă. Putem fi conștienți de corpul nostru, de timpul și spațiul în care ne aflăm cu persoana și putem empatiza cu sentimentele transmise de experiență în timpul ascultării.
Am descoperit că ascultarea este o alegere pentru mine. Poate acea persoana nu își rezolvă problema atunci când o ascult și nu sunt aici să decid asta. Pot să fac o diferență în relație iar persoana se pune în mișcare și trece mai departe.
Prin ascultare pot oferi partenerului o șansă și acea zi poate fi una din zilele care îi poate schimba viața! Iar un alt lucru descoperit este ascultarea oamenilor diferiți de mine, care mă provoacă să devin din ce în ce mai bună.
Ascultarea empatică este cel mai frumos dar pe care-l putem oferi partenerului!

Sursa foto.

*******

Te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

Citește și:

Taci și ascultă – Monica Chiper

Concluziile întâlnirii din februarie 2014 – Anca Vartolomei

CSG Bucuresti (ascultarea empatica) – Alexandru Frumosu

Ascultarea empatică: sursa de „aer psihologic” – Elena Dobre

Share

Ascultarea empatică: sursă de “aer psihologic”

Articol scris de Elena Dobre, Sergent at Arms CSG Bucuresti

www.relatiiautentice.ro

 

Cu ani buni în urmă, aveam convingerea ca sunt un bun ascultător. Aceasta era una dintre puţinele calităţi personale pe care le-aş fi recunoscut. Mă simţeam atât de mândră de această capacitate, încât nici nu mă oboseam să verific dacă credinţa mea este justificată.

Erau, într-adevăr, momente în care puteam asculta într-un mod empatic. În acele clipe, simţeam cum apare o punte invizibilă între mine şi interlocutor. Reuşeam, astfel, să pătrund în lumea lui, şi să înţeleg ce vrea să spună cu adevărat. După astfel de discuţii, plecam plină de energie.

Consideram cu adevărat preţioase acele momente de empatie, şi aş fi vrut ca toate discuţiile să ajungă la acel nivel.  Totuşi, acest gen de întâmplări, apăreau de obicei în cazul unor conjucturi favorabile. Fie cealaltă persoană îmi destăinuia un lucru atât de intim sau de captivant, încât eram “numai ochi şi urechi”, fie eram complet de acord cu celălalt, şi atunci conversaţia curgea de la sine.

În acea perioadă, trăiam cu impresia că acele momente de intimitate emoţională, sunt în mare parte, meritul meu. Doar mă consideram un ascultător atât de bun! Bineînţeles, existau destule conversaţii care nu se desfăşurau prea bine, dar preferam să le minimizez importanţa. Pe acestea le luam ca pe nişte accidente inevitabile, şi în afara puterii mele de acţiune.

 Pe masură ce am început să fiu interesată de dezvoltarea personală, şi să fac progrese în această direcţie, a devenit din ce în ce mai clar faptul că mai am de învaţat în domeniul ascultării empatice. Majoritatea conversaţiilor pe care le aveam, nu erau atât de armonioase pe cât mi-aş fi dorit. Erau plăcute, dar le lipsea profunzimea.

Discuţiile “cu suflet” erau puţine şi apăreau la răstimpuri, asemeni unor mici insule, pierdute în mijlocul oceanului. Ştiam că am şi eu partea mea de responsabilitate pentru acea situaţie, dar nu reuşeam să detectez unde trebuiau corectate lucrurile.

empatie

Din fericire, cine caută, primeşte mai devreme sau mai târziu răspunsul.

Prezentarea Alinei Roman, despre ascultarea empatică, mi-a deschis ochii. Am reuşit să înţeleg de ce nu eram un ascultător atât de bun, pe cât aş fi vrut. Erau o serie de erori, pe care le făceam destul de des, în decursul discuţiilor. Aceste erori, împiedicau stabilirea unei conexiuni emoţionale autentice, cu interlocutorul meu:

–         când nu eram de acord cu ceva, de obicei nu rezistam tentaţiei de a-mi exprima părerea asupra subiectului;

–          dacă persoana respectivă povestea că trece printr-o perioadă mai grea, încercam să o scot din acea stare cu mesaje de încurajare de genul ”Hai că o sa treacă şi asta!” sau “Lasă că nu este aşa de rău”. Aceste mesaje, nu-l înveseleau deloc pe celălat şi, în acelaşi timp, îi creau o stare şi mai puternică de disconfort, deoarece se simţea neînţeles;

–      când se întampla sa aud despre o întâmplare, asemănătoare cu una dintre experinţele pe care eu le traisem,  simţeam nevoia să-l întrerup pe celălalt, pentru a face cunoscut acest lucru;

–         din când în când, în timpul discuţiei, mă lăsam distrasă de tot felul de gânduri, şi pierdeam astfel esenţa la ceea ce vroia sa transmită celălalt;

Un alt lucru pe care l-am înţeles, este acela că oamenii nu vin întotdeauna spre noi în căutare de soluţii, şi că sunt momente în care au nevoie doar să se descarce, adică să fie ascultaţi.

În urma acestor revelații, am realizat costurile pe care le poate atrage după sine o ascultare defectuoasă. Pe de-o parte, este posibil ca persoana care acordă încrederea şi se destăinuie, să se simtă neînțeleasă. Prin urmare, sunt şanse mari ca pe viitor să nu mai aibă curajul sau dorinţa, de a comunica deschis. Pe de altă parte, comunicarea superficială îi impiedică pe ambii participanţi, să se încarce cu “aer psihologic”: acea stare de bine pe care o avem, atunci când ne simţim apropiaţi sufleteşte de altă persoană.

Sunt convinsă ca toate aceste noi informaţii, despre ascultarea empatică, mă vor ajuta să  devin un ascultător mai bun şi mai conştient, şi să le fiu mai de folos, celor din jur.

Până de curând, în domeniul ascultării empatice, eram asemeni unui călător fără busolă. Vroiam să ajung acolo, dar nu cunoşteam calea. Din fericire, acum am găsit o hartă, care îmi va permite să aleg direcţia potrivită, în drumul spre relaţii profunde şi de calitate.

 Sursa foto.

*******

Te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

Citește și:

Taci și ascultă – Monica Chiper

Concluziile întâlnirii din februarie 2014 – Anca Vartolomei

CSG Bucuresti (ascultarea empatica) – Alexandru Frumosu

Cum ascultăm – Anca Vartolomei

Share

Taci și ascultă

Articol scris de Monica Chiper – Secretary&Treasurer, CSG Bucuresti 

vanatoruldeemotii.blogspot.ro

„A vorbi înseamnă a semăna, a asculta înseamnă a culege.”

Confucius

„A auzi” nu este nici pe departe sinonim cu „a asculta”, deşi dicţionarul susţine contrariul. Ba mai mult, în DEX „a auzi” este sinonim şi cu „a înţelege”. Majoritatea dintre noi aud, dar câţi dintre noi ascultă? Iar dintre cei care ascultă, câţi vor cu adevărat să înţeleagă? Nu doar că nu avem răbdare să ascultăm, dar ne susţinem cu îndârjire, orbi şi surzi, punctul nostru de vedere. Refuzăm din start să încercăm a înţelege argumentele celuilalt. Ne punem palmele virtuale peste urechi şi fredonăm obsedant: „Eu am dreptate, eu am dreptate, eu am dreptate”. 

Printr-o surprinzătoare asociere de idei, mi-a venit in minte o scenă din cartea preferată a copilăriei mele, „Cireşarii”. În cel de-al doilea volum, „Castelul fetei în alb”, doi dintre cireşari, Maria şi Tic (care nu întâmplător sunt fraţi)  ajung să se certe la cuţite din cauza unei mici lacune de comunicare. „Lacuna” poartă numele de Ţombi şi este năstruşnicul căţel al lui Tic. Ticuşor încearcă să reintre în graţiile surorii sale, plantând în grădină nişte răsaduri nemaivăzute (în locul celor pe care tot el le jumulise pentru ierbarul de la biologie). Condiţia era ca Ţombi să o trezească pe Maria, care să fie astfel martora gestului reconciliator al frăţiorului ei. Doar că … Ţombi o trezeşte pe Maria prea târziu, iar Maria este ferm convinsă că totul este doar o altă farsă pusă la cale de Tic. Aşa că, fără să-i dea acestuia şansa de a explica ce s-a întâmplat de fapt, Maria declanşează o ceartă în toată regula. Finalul este absolut savuros. Dar să-i dăm cuvântul lui Constantin Chiriţă:

„Aşa se face că numai la câteva minute după ce se înapoie în cameră, Maria se pomeni cu o ploaie de răsaduri, pline de pământ, în cap. Şi auzi de afară vocea frăţiorului furios:

― Dacă te-ai fi zburlit mai de dimineaţă le-ai fi primit tot în cap, dar fără pământ. M-am chinuit să le scot din grădină…”

Cam asta se întâmplă când nu doar că nu asculţi, dar nici nu-l laşi pe celălalt să vorbească. Te trezeşti cu „florile” în cap. Cu sau fără pământ. Ideal ar fi să nu te trezeşti cu ele în cap deloc. Şi atunci, ca să evităm un astfel de deznodământ, nu ar fi mai bine să încercăm să ascultăm? Să ne plecăm urechea nu doar spre sunete şi banale cuvinte, ci mai ales spre ceea ce se ascunde în spatele lor? Spre emoţiile care le însoţesc? Spre gândurile care le-au dat naştere? Cu grijă, înţelegere, răbdare şi reală atenţie?

Să ne imaginăm un dialog.

Varianta unu:

–       Sunt un car de nervi!

–       De ce? Ce s-a întâmplat?

–       Eram azi dimineaţă în autobuz. Şi, ca de obicei, era aglomerat.

–       Normal că e aglomerat, doar e oră de vârf. Cum ai vrea să fie?

–      Mă laşi să termin? La un moment dat începe o ceartă din cauza îmbulzelii. Tu asculţi ce-ţi spun?

–      Sigur, dragă, sunt numai urechi. Voiam doar să-mi iau un pahar cu apă.

–      Deci, cum spuneam, câţiva călători s-au luat la ceartă din cauză că cei care urcaseră stăteau fix în dreptul uşii, iar cei din spatele lor nu mai puteau urca.

–     Asta e nimic! Stai să vezi ce am păţit eu! Săptămâna trecută nu am reuşit să cobor din autobuz pentru că cei de la uşă nu au vrut deloc să se dea la o parte. A trebuit să mă întorc o staţie înapoi pe jos. Mamă, ce i-am mai înjurat!

–     Minunat! Pot să continui? Ce m-a scos din sărite e că un puştan s-a trezit să strige din spatele maşinii că „dacă ai 30 de ani şi încă mai circuli cu autobuzul eşti un ratat” sau „retardat”, ceva de genul ăsta. M-am simţit ca naiba. Şi nimeni nu a zis nimic. Mi-a stricat toată ziua.

–    Hai, mă, zău aşa, parcă eşti un copil! Pui la suflet aberaţiile unui adolescent arogant şi rupt de realitate. Normal că nimeni nu l-a luat în serios.

–     Da, dar chiar că m-a făcut să mă simt ca o ratată.

–   Nu fi ridicolă! În locul tău, eu i-aş fi spus că dacă la 17 ani circulă cu autobuzul înseamnă că este un ratat în devenire. De ce nu-l duc părinţii cu maşina la liceu? Sau şi ei merg tot cu transportul în comun? Şi pentru ei se aplica aceeaşi definiţie? Că bănuiesc că au peste 30 de ani, nu?

–     Oricum, nu te simţi bine când auzi aşa ceva şi …

–     Stai puţin că sună telefonul. Vin imediat.

Cinci minute mai târziu …

–      Deci, ce spuneai?

–      Nimic. Nu mai spuneam nimic. Că vorbesc cu tine sau cu pereţii e totuna!

Varianta doi:

–       Sunt un car de nervi!

–       De ce? Ce s-a întâmplat?

–     Eram azi dimineaţă în autobuz. Şi, ca de obicei, era aglomerat. La un moment dat, câţiva călători s-au luat la ceartă din cauză că cei care urcaseră stăteau fix în dreptul uşii iar cei din spatele lor nu mai puteau urca. Dar ce m-a scos din sărite e că un puştan s-a trezit să strige din spatele maşinii că „dacă ai 30 de ani şi încă mai circuli cu autobuzul eşti un ratat” sau „retardat”, ceva de genul ăsta. M-am simţit ca naiba. Şi nimeni nu a scos o vorbă. Toată ziua nu am fost bună de nimic.

–     Şi eu m-aş fi simţit la fel. Dar … adu-ţi aminte cum eram şi noi: teribilişti, visători, rebeli. Când vor creşte, îşi vor da seama că transportul în comun are o grămadă de avantaje: nu mai stai blocat în trafic cu orele, poţi să citeşti o carte sau să asculţi muzică sau orice altceva îţi place, nu te mai învârţi juma de oră după un loc de parcare …

–       Dar m-a făcut să mă simt o ratată. Nici măcar nu am carnet de conducere.

–      Spui că te consideri o ratată, şi asta pentru că nu ai carnet de șofer. A avea o maşină şi a conduce o maşină nu este un etalon al succesului. Sunt atâţia oameni extraordinari care nu au carnet de conducere sau chiar dacă îl au preferă să îşi petreacă timpul mai cu folos decât să stea înţepeniţi la volan. Tu eşti un om inteligent. Nu ai nevoie de carnet ca să faci toate lucrurile frumoase pe care le faci în fiecare zi.

–     Ştii … mi-ar plăcea să-l văd când împlineşte 40 de ani, chiar de ziua lui, mergând cu troleul şi gândindu-se de unde să facă rost de bani să plătească rata la banca a doua zi.

–      Hei, avem un mic drăcuşor aici de faţă!

–      Nu-i aşa?

Şi izbucni în râs.

Empathy 3

Care este diferenţa dintre cele două dialoguri? Cum se simte personajul principal? Frustrat sau înţeles? Ridiculizat sau respectat? Neglijat sau apreciat? Trist sau amuzat?

 Nu e nici pe departe atât de greu să asculţi cu adevărat. Tot ce ai nevoie este să înveţi şi să respecţi câteva reguli foarte simple şi de un bun simţ covârşitor:

  1. Doar ascultă. Nu te uita pe pereți, nu butona telecomanda, nu răspunde la telefon, nu te juca Candy Crush pe Facebook. Doar ascultă. Atât!
  2. Privește-l în ochi pe cel care vorbește. Privește-i chipul și arată-i astfel că ești alături de el, că faci parte din povestea lui, că tot ceea ce-ți spune ajunge la tine, la mintea și la sufletul tău și nu se risipește ca praful în deșert.
  3. Ascultă cu inima deschisă. Fii flexibil. Poate că nu ești de acord cu ceea ce auzi, dar încearcă măcar să te pui în locul celuilalt și să-l înțelegi. Lasă deoparte prejudecățile, amintirile, experiențele proprii. Fii pentru câteva clipe celălalt.
  4. Dacă ceva nu îți este clar, întreabă. Și ca totul să-ți fie limpede, reia din când în când cu propriile cuvinte ceea ce ți-a spus interlocutorul tău. Vei fi, astfel, sigur că ai înțeles perfect despre ce este vorba.
  5. Fi atent la limbajul trupului și la expresiile feței. Nu doar la cel care îți vorbește, dar mai ales la tine însuți. Corpul și chipul nu mint. Te dau de gol cât ai clipi. Degeaba dai tu din cap aprobator și aparent preocupat de ce auzi, dacă privirea îți zboară pe fereastră iar piciorul bate darabana pe podea, de nerăbdare.
  6. Nu întrerupe! Lasă povestea să curgă iar povestitorul să-și descarce toată tolba. Când îl vezi că s-a liniștit, abia atunci spune-ți părerea. Nu încerca să-ți imaginezi care va fi următoarea lui replică. Nu construi scenarii pripite, pe baza primelor trei propoziții auzite. Și, mai ales, nu te repezi cu concluzii, când povestea nu este nici măcar la jumătate. Taci și ascultă cu răbdare până la capăt!
  7. Nu da sfaturi decât în momentul în care acestea îți sunt cerute. Nu întotdeauna cel care-ți vorbește are neapărată nevoie de un sfat. Poate că, pur și simplu vrea doar să fie ascultat și înțeles. Vrea aibă alături un umăr pe care să se sprijine și un zâmbet cald care să-l încurajeze. Nimic mai mult.

Un proverb italian spune așa: „Vorbeşte puţin, ascultă mult şi niciodată nu vei greşi.”

Iar Michael Ende adaugă: „Acei care consideră că ascultatul nu este o artă ar trebui sa vadă dacă ei pot face măcar jumătate din ceea ce fac alții“.

Și ca să încheiem zâmbind:

 „Un bun ascultător este un bun orator cu o durere în gât.”

Katharine Whitehorn

Sursa foto.

*******

Te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

Citește și:

Concluziile întâlnirii din februarie 2014 – Anca Vartolomei

Ascultarea empatică: sursă de “aer psihologic” – Elena Dobre

CSG Bucuresti (ascultarea empatica) – Alexandru Frumosu

Cum ascultăm – Anca Vartolomei

Share

Concluziile întâlnirii din februarie 2014

Bine v-am regăsit!

Am surprins într-un scurt rezumat câteva idei pe care le-a împărtășit Alina Roman despre ascultarea empatică la întâlnirea Coaching Support Group București de luna aceasta.

DSC_1067

Împreună cu invitata noastră am experimentat eficacitatea ascultării active în relaționare și am făcut un pas înainte spre a deveni ascultători mai buni. Ea ne-a oferit câteva învățăminte, atât din experiența ei din cadrul training-urilor pe care le facilitează, dar și din experiența personală, aspecte ce ne-ar ajuta să ne dezvoltăm acest rol de ascultător.

Scopul ascultării empatice este să înțelegem cu adevarat punctul de vedere al partenerului și să redăm în comunicarea cu el, perspectiva noastră asupra punctului lui de vedere.

În acest demers al ascultării depline este necesar să acceptăm o percepție diferită de a noastră și să ținem cont de emoțiile celuilalt. De multe ori a corecta pe cineva înseamnă să-i transmiți că îți dorești să fie ca tine. Este însă indicat ca în timpul ascultării atenția noastră să fie focusată pe persoană și completată de o atitudine relaxată pentru a crea în partener deschidere către dialog si emoții pozitive.

După o perioadă de exersare, ascultarea empatică ia mult mai puțin timp decât ascultarea eficientă pentru că aceasta din urmă se bazează pe stabilirea de argumente bazate pe raționament. Cum creierul amigdalian este legat de planul emoțional iar neocortexul de planul rational în procesul de ascultare, este necesar să oferim partenerului de dialog suficient spațiu și timp să facă trecerea din planul emoțional în planul rațional atunci când dorim să intervenim cu întrebări sau completări.

Este important, de asemenea, să folosim expresii pentru validarea emoțiilor partenerului. De cele mai multe ori este necesar să folosim cât mai puține cuvinte, mai ales când persoana simte nevoia să vorbească. Atunci când oamenii sunt entuziasmați, expresiile de validare emoțională îi încurajează să simtă emoțiile pozitive mai intens. Oglindind emoțiile celorlalți, ne simțim conectați cu ei iar ei se simt conectați cu noi.

Sperăm că aceste idei v-au creat o imagine a ceea ce a-ți pierdut dacă nu ne-ați fost alături săptămâna trecută. La următoarea noastră întâlnire vei găsi resurse nelimitate în cadrul grupurilor MasterMind din partea a doua a evenimentului sau vei putea beneficia, ca de obicei, de o ședință de coaching gratuită pentru a găsi inspirație pentru provocările tale!

Să ne revedem cu bine!

Anca Vartolomei

Foto: Anca Tomoroga

*******

Te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

Citește și:

Taci și ascultă – Monica Chiper

Ascultarea empatică: sursă de “aer psihologic” – Elena Dobre

CSG Bucuresti (ascultarea empatica) – Alexandru Frumosu

Cum ascultăm – Anca Vartolomei

Share

CSG București – Ascultarea empatică (articol Top Coach)

Articol scris de Alexandru Frumosu, TopCoach.ro

DSC_1067Întâlnirea CSG București din 13 februarie 2014 a avut-o ca invitată pe Alina Roman (Trainer certificat Seneca College of Applied Arts and Technology, Canada și Franklin Covey Institute,Statele Unite) care are o experiență de peste 21 de ani în lucrul cu oamenii în companii multinaționale, dar și in organizații non-profit.

Alina ne-a inspirat să investim mai mult în ascultarea empatică în cadrul relațiilor noastre și ne-a împărtăși din experiența ei de viață. Am reținut câteva aspecte din ceea ce ne-a spus Alina și o sa le menționez pe scurt:

  • ascultarea empatica se poate învăța prin exercițiu și perseverența
  • de multe ori folosim expresii de invalidare emoțională care nu ajuta la creearea unei relații bune cu ceilalți; câteva exemple în care m-am regăsit:  “Nu fii îngrijorat! ”, “Nu mai lua totul personal”, “Cred că glumești!”, “De ce faci atâta caz din asta?”
  • validând emoțiile celor de lângă noi, demonstrăm că ne pasă și că emoțiile lor contează pentru noi, cu alte cuvinte ei sunt importanți pentru noi; câteva exemple de validare: “M-aș simți la fel dacă aș fi in situația ta”, “Înțeleg ce vrei să îmi spui”, “Pari un pic îngrijorat, vrei să vorbim despre asta?”
  • oglindind emoțiile celorlalți, le arătăm că suntem „pe aceiși lungime de undă”. Ne simțim conectați cu ei și ei se simt conectați cu noi.

Citește continuarea aici.

**********

Citește și:

Cum ascultăm – Anca Vartolomei

Taci și ascultă – Monica Chiper

Concluziile întâlnirii din februarie 2014 – Anca Vartolomei

Ascultarea empatică: sursa de „aer psihologic” – Elena Dobre

Share

Alina Roman, invitată în februarie 2014

Pe 13 februarie o avem alături de noi pe Alina Roman, care ne aduce un subiect de folos pentru a ne crește relațiile – Ascultarea empatica.

Iată cum se descrie Alina:

unnamedMă numesc Alina Roman şi am început să facilitez cursuri de dezvoltare personală în 1999, sub directa îndrumare a lui Alex Hammond, un trainer britanic, venit în România să îşi deschidă o sucursală a companiei lui din Londra. În acel moment, conduceam o echipă de oameni talentaţi, în cadrul unei companii multinaţionale din domeniul media şi personal îmi căutam misiunea, acea activitate care să mă împlinească şi prin care să îi pot ajuta pe cei din jurul meu.

În 2000 – 2001 am urmat cursurile de managementul resurselor umane ale unei prestigioase universităţi din Toronto – Seneca College of Applied Arts and Technology, cursuri care au inclus o specializare în practici şi tehnici de training. Am condus echipe de resurse umane din cadrul unor companii multinaţionale şi româneşti.  În acelaşi timp, am continuat să dezvolt seminarii şi workshop-uri de comunicare, managementul timpului, lucrul în echipă şi să le livrez echipelor din diverse organizaţii.

În aceste seminarii şi workshop-uri am aplicat practicile învăţate din cărţi şi seminariile la care am participat permanent, dar mai ales lecţiile de viaţă învăţate în lucrul si comunicarea cu oamenii.  În toţi aceşti ani, nu am încetat să mă dezvolt, să investesc timp şi energie în acumulare de cunoştinţe şi experienţe noi. Am participat la numeroase cursuri şi workshop-uri în afara ţării, pentru a oferi din ce în ce mai multă valoare cursanţilor mei. În 2006, fiind trainer pentru o organizaţie multinaţională, am descoperit prima carte de inteligenţă emoţională (scrisă de binecunoscutul Daniel Goleman) care mi-a trezit interesul pentru domeniul fascinat al emoţiilor.

În acelaşi an, după un stagiu de pregătire intensiv în Statele Unite ale Americii, am obţinut o certificare FranklinCovey pentru a susţine în România, workshop-ul Cele 7 Deprinderi ale Persoanelor Eficace, dezvoltat pe baza unei cărţi cu acelaşi titlu, scrisă de Stephen R. Covey. O experienţă care mi-a schimbat fundamental perspectiva asupra mea şi a celorlalţi.

 Citește continuarea aici.

***********

Mai multe detalii și înscrierea la eveniment aici.

Share

Întâlnirea lunii februarie – Ascultarea empatică, suprema putere!

Ascultarea empatică, suprema putere!

Orice conversație bună începe cu o ascultare bună.

Cât de mult contează pentru tine sa fii înțeles de către cei din jurul tău?

Ai descoperit cum îți poți îmbunătăți relațiile, dar ai abandonat pe parcurs?

Vrei să te inspiri din povestea unui om minunat care trăiește o viață împlinită?

imagesAtunci lasă-ți liberă agenda pentru joi seara, 13 februarie, începând cu ora 18:30, Te invităm la o nouă întâlnire Coaching Support Group București la fel de dinamică și relevantă pentru succesul și fericirea ta, ca și până acum! Invitata nostra este Alina Roman (Trainer certificat Seneca College of Applied Arts and Technology, Canada și FranklinCovey Institute,Statele Unite) care are o experiență de peste 21 de ani in lucrul cu oamenii în companii multinaționale dar și in organizații non-profit.

Alina ne va inspiră să investim mai mult în ascultarea empatică în cadrul relațiilor noastre și ne va împărtăși din experiența ei de viață ce putem face pentru a ne îmbunătăți toate relațiile.

Așadar nu amâna înscrierea la evenimentul din 13 februarie în care vei avea ocazia să interacționezi cu Alina unde vom afla:

  1. Cum să economisim timp prin ascultarea empatică;
  2. Care sunt cei 7 pași în ascultarea activă;
  3. Ce avem de pierdut dacă nu devenim buni ascultători empatici;
  4. Care este cheia transformării tuturor relațiilor noastre în relații productive;
  5. De ce obținem rezultate semnificativ de bune în orice domeniu atunci când ne cultivăm inteligența emoțională.

Și nu uita: pentru succesul tău, vei găsi resurse nelimitate în cadrul grupurilor MasterMind din partea a doua a evenimentului sau vei putea beneficia de o ședință de coaching gratuită!

Cu o vechime de aproape patru ani in România, grupul lunar de coaching din Bucuresti, inițiativa școlii de coaching Noble Manhattan este coordonat de Alina Buzatu, Coach Support Leader și echipa formată din:  Lorena Cioroianu – Vice-Presedinte,  Monica Chiper (Secretary), Cristian Dinu – Education Manager, Elena Dobre – Sergent at  Arms, Cristina Eremia – Talks Manager, Diana Metes – PR Manager, Anca Tomoroga – IT Manager, Anca Vartolomei – PR Officer.

Grupul se adresează practicanților de coaching: persoane care urmează o formare în coaching sau au finalizat deja o școală de coaching, dar și celor care vor să afle mai multe despre coaching sau vor să beneficieze de o ședință de coaching gratuită și să participe la grupurile MasterMind.

Programul evenimentului este:

18:30-18:45: Înregistrarea participanților în cadrul evenimentului

18:45-19:00: Introducere invitați și prezentarea echipei Coaching Support Group

19:00-20:00: Sesiune de discuții cu invitatul nostru, Alina Roman

 20:00-21:00: Activități: Grup Master Mind.

Important: Înainte de ora 18:30 sala este rezervată clienților de la Bastilia și abia după acest interval se vor face înregistrările la întâlnirea Coaching Support Group București!

Înregistrarea se face doar pe bază de înscriere prin formularul de participare și implică un cost de 20 RON! Numărul de locuri este limitat. Inregistrare aici.

Adresa: Librăria Bastilia, Piața Romană, nr. 5

Te așteptăm, așadar, cu drag joi, 13 februarie, ora 18:30!

Sursa foto.

Share