Formula magica in public speaking

Articol scris de Lorena Cioroianu, PR Manager CSG Bucuresti

L-am cunoscut pe Andrei Popescu la evenimentul Coaching Support Group Bucuresti al lunii mai.

Ma bucur pentru aceasta sansa si pentru cele cateva ore minunate in care am auzit povesti frumoase, am fost provocati sa ne spuneam povestea, am fost incurajati sa fim noi insine, si sa povestim cu farmecul  propriu despre cine suntem cu adevarat.

  • Cum captezi si mentii atentia celor care te privesc si te asculta?
  • Cum poti fi de folos cuiva, prin simpla expunere a povestii personale?

Solutii sunt multe. Si sunt prezentate in cursuri speacializate, in carti bine documentate sau in seminarii facilitate de catre unii din cei mai buni vorbitori, oratori sau public speakers (cum li se mai spune acum).

Iar Andrei se afla pe lista acestor oameni care reusesc sa isi puna in valoare calitatile si farmecul, si care seduc publicul nu atat prin povestea spusa, cat prin cine sunt ei cu adevarat, prin frumusetea personalitatii lor, lasata sa fie descoperita de public.

La intalnirea cu Andrei mi-am amintit despre muze, despre carisma in public speaking, despre atitudine si despre cum sa arati cine esti in cel mai frumos si captivant mod posibil – prin povestire.

Si ce pot spune ca a functionat si functioneaza inca la mine, atat atunci cand sunt in sala de training, si ma straduiesc sa mentin atentia vie a participantilor, sau atunci cand am o conversatie frumoasa cu un prieten sau cu cineva pe care tocmai l-am cunoscut, este un pont pe care il spun acum:

Emotia si pasiunea pe care le transpui in povestea ta sunt mai presus de orice formula magica in public speaking!

Indemnul lui Andrei este acela ca fiecare dintre noi sa petreaca 90% din timp relatand propria poveste.

Iar formula magica pe care am gandit-o si care sper sa iti fie de folos atunci cand vorbesti in fata unui public, si vrei ca prezentarea/povestea  ta sa aiba impact, este:

DARE

Cuvantul “dare” in limba engleza inseamna “indrazneste”si l-am simitit cel mai potrivit acronim pentru a  da nastere formulei de care iti spuneam:

D: Drag – spune ce ai de spus cu drag, cu placere ca ai ocazia sa impartasesti ceea ce este important pentru tine si ceea ce poate fi de folos si pentru altii, din experienta ta.

A: Autentic  – fii autentic , original, atunci cand le vorbesti celor din jur. Vor aprecia franchetea ta si vulnerabilitatea de care dai dovada atunci cand iti expui povestea si te expui pentru a oferi din lectiile tale de viata.

R: Rezultat – cauta sa subliniezi ce rezultat au spusele tale pentru noi, cei care ascultam. Ce sfat imi oferi, ca urmare a experientei tale? Ce beneficu am sa te ascult?

E: Emotie – personalitatea ta este cea care dezvaluie ce te-a invatat viata. Si doar cu emotie si caldura (in glas, in mimica, in vorbe) vei reusi sa transpui  cu succes povestea ta!

 

Si nu uita! Daca ai emotii inainte de a vorbi in public, este bine 🙂 Doar asa poti autentic.

Iar daca te afli printre cei carora la bate inima tare inainte sa ia cuvantul, si uneori descopera ca déjà au luat altii microfonul mai repede…atunci urmareste videoclipul acesta:

DARE! 🙂

Uneori doi pasi inapoi inseamna de fapt avant pentru ceva maret!
Cu drag,
Lorena

****

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

 

Citeste si:

Monica Chiper – O poveste…Click aici

Oana Mihailescu – Ingredientele unui povesti de succes. Click aici

Elena Dobre – Elena Dobre – Povestea: masura a puterii personale de seductie. Click aici

Share

Povestea: masura a puterii personale de seductie

Articol scris de Elena Dobre – Sergent at Arms, CSG Bucuresti

www.relatiiautentice.ro

Arta de a “vraji” publicul prin povesti– aceasta a fost tema despre care ne-a vorbit Andrei Popescu, in cadrul intalnirii Coaching Support Group Bucuresti, de joi, 16 mai.

Cu iscusinta, prin trecerea de la o poveste la alta, Andrei ne-a dezvaluit cateva dintre tainele storytelling-ului, si ne-a facut sa intelegem rolul si impactul acestuia.

Au povestile efect doar asupra copiilor?

Cand aud cuvantul poveste, ajung automat cu gandul la bunica.

Ea a fost cea care mi-a facut cunostinta pentru prima data cu povestile. Iarna, la gura sobei, in timp ce impletea manusi si sosete, bunica depana intamplari din alte lumi.

Cata magie, mister si emotie aveau aceste momente pentru mine!

Apoi, am mai crescut, si am inceput sa intru in lumea povestilor prin intermediul cartilor. Astfel, am trait aventuri uimitoare, am patruns in noi universuri, si am invatat lectii importante, cu ajutorul cadrului creat de poveste.

Sunt insa povestile doar pentru cei mici?

Ei bine, raspunsul este NU.

Adultii au nevoie de povesti la fel de mult ca si copii. Doar ca de altfel de povesti, cu structura si mesaj diferite .

La ce ne folosesc povestile?

Povestea este un mod de a comunica ce face legatura cu partea emotionala din noi. Prin povesti se trezesc trairi diverse, si se pot transmite in mod subtil, idei si invataminte.

Milton Erickson, celebru hipnoteraperut si psihiatru, se folosea de povesti pentru a-si vindeca pacientii. El a descoperit ca prin intermediul povestioarelor si al metaforelor, se poate face legatura cu partea profunda a omului, cu subconstientul.

Povestea, construita cu iscusinta si responsabilitate, are puterea de a te hipnotiza, de a te ravasi, de a te vindeca si de a te transforma.

Atunci cand vrei sa stabilesti o punte de comunicare cu cineva, cand vrei sa sa fii persuasiv, intr-o maniera non-agresiva, poate fi o ideea buna de a imbraca totul sub forma unei povesti.

Cum ar trebui sa fie o poveste de succes?

Andrei Popescu ne-a dezvalui cateva din elementele cheie ale unei povesti care poate „vraji” publicul.  

O intamplare, pentru a fi reusita, ar trebui sa fie:

 Dinamica

Povestea este poarta de trecere catre o alta lume, spre un alt univers. Asa ca, mai intai trebuie zugravit peisajul, specificat cadrul, si identificate cateva repere.

Nu este nevoie de a oferi toate detaliile, ci doar de a desemna cativa piloni, peste care cel ce paseste in poveste, poate construi singur.

In asta consta o mare parte din magia povestii: ti se traseaza cateva repere, dar mare parte din felul in care se intampla, este tesut de imaginatia ta.

 Rolul dinamismului: “Ii faci  pe oameni sa se simta acolo”.

Dialogata

Daca partea vizuala se construieste prin oferirea de detalii despre cadru si participanti, dialogul aduce componenta auditiva.

O poveste in care se zugravesc doar intamplarile, este asemeni unui film mut. Intr-o poveste cu dialog, actorii capata viata, devin mult mai vii si mai expresivi.

Rolul dialogului: aduce un plus de viata povestii, confera autenticitate personajelor.

Emotionala

O poveste fara emotie, este o insiruire de cuvinte seaca, goala de sens.

Spre deosebire de o demonstratie rece, calculata, argumentata, povestea actioneaza in mod subtil. Ea face sa rasune anumite corzi sensibile din interiorul nostru, iar prin asta are un efect mult mai profund.

Rolul emotiei: “Cand ai de-a face cu oamenii, nu ai de-a face cu creaturi manate de logica”. Astfel, pentru a influenta oamenii, ai nevoie sa starnesti emotii.

 Personala

Cele mai de efect povesti, sunt acelea in care vorbesti din experienta proprie.

Si asta, pentru ca prin aceste povesti iti este cel mai simplu sa transmiti ceva de efect. De acele povesti te simti legat in mod intim.

Rolul componentei personale: mai  multa autenticitate si un  impact mai mare asupra interlocutorului.

Care este elementul cheie al povestii?  

Orice istorie ai spune, si indiferent de modul in care ai povesti, exista un element pe care nu-l poti ascunde: TU. Povestea este doar un vehicol, iar esenta esti tu.

O poveste cu adevarat buna, trebuie sa contina, pe langa naratiune, o lectie si un beneficiu pentru cel ce asculta. Insa, modul in care este primit mesajul, depinde in primul rand de ceea ce transmiti tu ca om.

Andrei spunea: “Povestea functioneaza doar pentru ca noi suntem intr-un anumit fel, nu pentru ca spunem ceva […] Seduci publicul, nu neaparat datorita povestii, ci prin ceea ce emana personalitatea ta.”

Mult succes la compus povesti si influentat vieti, prin felul tau unic de a fi!

Cu drag,

Elena

Sursa foto.

****

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

 

Citeste si:

Monica Chiper – O poveste…Click aici

Oana Mihailescu – Ingredientele unui povesti de succes. Click aici

Lorena Cioroianu – Formula magica in public speaking. Click aici

Share

Ingredientele unei povesti de succes

Articol scris de Oana Mihailescu – Education Manager CSG Bucuresti
www.oanamihailescu.ro

Stiti acele momente deosebite care veneau o data cu venirea serii, in care mama sau unul din membrii cei dragi ai familiei va spunea o poveste cu eroii vostri preferati?

Copilul din noi isi dorea sa fie la fel de curajos, puternic, istet, frumos ca eroii lui preferati precum: Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, Prazlea, Cenusareasa.

Povestile au fost prima modalitate prin care am inceput sa ne educam, sa intelegem lumea cu toate provocarile si bucuriile ei.

Desi am devenit adulti, povestile au acelasi efect magic asupra noastra. Prin povesti am invatat ca binele invinge raul, ca exista finaluri fericite, dar ca sunt momente decisive in care daca nu esti suficient de atent si intelept viata te supune la lectii destul de dure, pe care poti sa le indrepti in timp platind un pret mai mic sau mai mare.

Provocarile oamenilor sunt de natura emotionala, iar povestile fac apel la emotii. Andrei Popescu invitatul lunii mai de la Coaching Suport Grup Bucuresti spunea ca o poveste buna declanseaza comportamente si actiuni.

Cei mai buni traineri, prezentatori de succes se folosesc de povesti pentru a capta atentia publicului. Motivul este unul foarte simplu! Povestea este un vehicul prin care cine suntem noi ajunge la oameni intr-un mod care sa inspire, sa motiveze, sa determine actiuni si comportamente noi.

Andei ne-a impartasit cateva instrumente prin care povestea noastra poate cu adevarat sa creeze un impact in audienta.

In momentul in care esti pe scena, oamenii sunt dispusi sa te asculte, sa iti ofere atentia lor. Esti ca un actor care performeaza si in functie de prestatia ta, de cat de bine ti-ai spus rolul publicul te aplauda sau …….

O poveste bine spusa, care sa vrajeasca audienta are patru ingrediente de baza:

-este dinamica

– este dialogata

-este emotionanta

-este personala

Dupa ce te-ai asigurat ca ai pus toate aceste ingrediente in povestea ta, mai avem pentru tine cateva trucuri care iti vor fi de mare ajutor.

Spune o poveste care sa nu dureze mai mult de 5 minute. Concentreaza in aceste 5 minute istoria ta, ca sa nu plictisesti audienta si sa nu le pierzi atentia.

Studiile arata ca atentia umana dureaza in medie 8 minute!Partea buna, este ca in 5 minute exersezi sa fii productiv si eficient, iar timpul este singura resursa pe care nu avem cum sa o mai castigam.

Morala este urmatoarea, daca ai la dispozitie 15 minute pentru speech-ul tau, spune trei povesti de cate 5 minute, pentru a mentine audienta in “vraja” ta.

Andrei ne-a recomandat sa tinem cont de modul in care impartim povestea. Formula succesului este urmatoarea:

90% din timp spui povestea care este dinamica, emotionanta, dialogata, personala

5% din timp transmiti o lectie care are legatura cu povestea

5% din timp trasmiti un beneficiu, daca lectia din povestea ta este pusa in practica; in acest mod sprijini oamenii sa intre in actiune; ei inteleg la un nivel mai profund care este rolul povestii tale.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus secretele unei povesti!

Mult succes in a spune povesti minunate, prin care sa vrajiti audienta, sa primiti urale si aplauze la scena deschisa!

Daca va pot fi de folos cu alte informatii nu ezitati sa imi scrieti pe contact@oanamihailescu.ro

Sursa foto.

****

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

 

Citeste si:

Monica Chiper – O poveste…Click aici

Elena Dobre – Povestea: masura a puterii personale de seductie. Click aici

Lorena Cioroianu -Formula magica in public speaking. Click aici

Share

O poveste…

Articol scris de Monica Chiper – Secretary&Treasurer, CSG Bucuresti
vanatoruldeemotii.blogspot.ro

 

Rar mi-a fost dat sa ascult pe cineva cu atata placere cum l-am ascultat pe Andrei Popescu la intalnirea de joi a Coaching Support Group. De mic copil am fost fascinata de povesti si nu mi-a trecut nici acum, cand sunt un patimas cititor de SF si Fantasy, adica de povesti pentru oameni mari. Dar si mai mult imi place sa trag cu urechea la istorisirile celor din jurul meu, reale, fascinante si, uneori, absolut uluitoare.

Ca de obicei, un cuvant anume din cele spuse de Andrei mi-a atras atentia si mi-a ramas in minte ore intregi: „vulnerabilitate”. Atunci cand vorbesti despre o experienta personala, nu trebuie sa-ti fie teama sa te dezvalui, sa le arati celorlalti emotiile, sentimentele, tristetile, slabiciunile, adica exact ceea ce ne face sa fim umani, autentici, credibili si calzi.

Andrei ne-a provocat pe toti ca, in decurs de un minut, sa impartasim unui coechipier, ales aleatoriu, o poveste din viata noastra, petrecuta anul acesta si care ne-a marcat intr-un fel sau altul. Iar eu, la randul meu, as vrea, cu voia dumneavoastra, sa va impartasesc povestea care mi-a venit mie in minte atunci. Si poate nu intamplator a fost chiar aceasta poveste.
In toamna lui 2010 mi-am pierdut mama. Pe neasteptate. Fara nici cel mai mic semn sau avertisment din partea Divinitatii, Universului sau banalei intuitii. Am plutit in deriva luni intregi. Cel mai socant cand pierzi pe cineva foarte, foarte drag, este ca atunci cand iesi din nou „in lume”, totul este neschimbat. Oamenii rad, se incrunta, discuta, se cearta, merg la serviciu, la piata, la teatru sau pur si simplu se plimba, in timp ce tu te uiti fara a-ti crede ochilor ca tot si toate sunt exact asa cum le-ai lasat cu trei zile in urma. Pentru tine lumea s-a frant in bucati, inima ta este praf si pulbere, sufletul ti s-a ghemuit intr-un colt si refuza cu incapatanare sa ridice ochii, iar mintea este blocata in incercarea de a deslusi logica absurda a situatiei. Cum este posibil asa ceva? Cum se poate ca viata sa mearga inainte, fara sa-i pese, fara sa se opreasca macar cateva minute, sa incremeneasca intr-o tacere plina de compasiune si intelegere?

Da, viata merge mai departe. Nu se opreste pentru nimeni. Este precum un torent care se napusteste la vale, luand cu el tot ce intalneste in cale. Iar daca tu te impotrivesti si nu mergi odata cu el, esti lasat in urma si aruncat undeva pe mal, precum o haina rupta si fara de folos. Si acolo ramai, daca nu iti aduni puterile sa te arunci din nou in valtoare. Sau daca nu iti intinde cineva o mana de ajutor pe care esti dispus sa o accepti.
Incet, cu greu, dar si cu multa dragoste din partea familiei, colegilor, prietenilor, mi-am reluat viata de acolo de unde o lasasem. Am invatat sa traiesc fara acele lucruri marunte dar atat de importante care alcatuiesc de fapt relatia dintre doi oameni. Lucruri, gesturi, vorbe carora nu le dai atentia cuvenita atunci cand sunt facute sau rostite, pe care le consideri ceva de la sine ințeles, ceva care ti se cuvine de drept si care nu se va sfarsi niciodata. Abia in momentul in care nu le mai ai, iti dai seama cat de pretioase au fost si cat de mult au facut ele parte din propria-ti fiinta. Abia atunci iti dai seama ce gol urias au lasat in urma. Nu degeaba se spune ca atunci cand pierzi pe cineva iubit, pierzi o parte din tine insuti.


Mama era o cofetareasa innascuta. Încă din copilărie era mai mult decat priceputa in pregatirea cremelor, foietajelor, aluaturilor si a tot felul de delicatese absolut delicioase. Ne-a rasfatat cu cele mai apetisante si incantatoare prajituri, torturi, placinte, gemuri si dulceturi.
Mama avea doua retete de chec foarte bune, pe care obisnuia sa le faca destul de des. Numele lor de cod erau „Pufosenia” si „Checul cu multe”. „Pufosenia” era cu cacao si, dupa cum ii spune si numele, era foarte fraged, pufos si delicios. O impletire aromata si savuroasa de alb si negru. „Checul cu multe” era mai micut, dar vartos si impestritat cu nuci, stafide, fructe confiate, smochine, rahat si orice alte ingrediente similare care iti puteau trece prin minte. Era preferatul familiei si prietenilor si pe buna dreptate, pentru ca era gustos, inedit si foarte, foarte aspectuos.

Anul asta m-am tot uitat la cele doua retete ale mamei. Recunosc ca imi era foarte dor de gustul si aroma prajiturilor facute de ea. Eu am fost, de cand ma stiu, un antitalent catastrofal in materie de gastronomie. Si, avand o minte mai matematica, daca ma iei cu ”cam, circa, aproximativ, in jur de, dupa ochi, dupa gust, dupa miros” m-ai pierdut de musteriu. Norocul meu ca retetele erau foarte clare si foarte bine explicate. Asa ca, intr-o buna zi, sau mai degraba seara, mi-am luat inima in dinti si am incercat sa fac checul cu cacao. Spre surprinderea mea, a iesit excelent. Fara falsa modestie, chiar a iesit foarte bun. Mi-am zis ca s-ar putea sa fie norocul incepatorului si l-am mai facut de trei ori. In zile diferite, binenteles. La ce va gandeati? Si de fiecare data, colegii mei au fost incantati. Ei au avut onoarea de a-mi servi drept cobai si nu le-a parut rau, credeti-ma.

Se apropia Pastele si m-am gandit sa fac si „Checul cu multe”. Este un pic mai migalos si necesita oarece rabdare, precum si o stare de spirit corespunzatoare. Adica, buna dispozitie, calm si concentrare. Am cumparat tot ce aveam nevoie, am montat mixerul, mi-am suflecat manecile si m-am pus pe treaba. In afara de ceva probleme legate de incapatanarea untului de a se agata cu disperare de paletele mixerului si a se face astfel nevazut, disparand din bol precum un magician, restul a mers ca pe roate. L-am tinut la cuptor exact cat trebuie, am reusit sa-l extrag din tava fara prea mare ciufuleala si am asteptat cu nerabdare sa se raceasca, sa-l pot taia si gusta. Urmarea? Era de-a dreptul magnific!
Am taiat felii generoase de chec si le-am impartit vecinilor și colegilor de la serviciu. Iar ei mi-au spus ceva ce nici prin minte nu mi-ar fi trecut:
„Are exact gustul checului făcut de mama ta. Parcă l-ar fi făcut ea. Bravo!”
Vorbele lor mi-au umplut ochii de lacrimi si inima de o bucurie uriasa. Pentru mine era cel mai fantastic compliment. Stiti de ce? Pentru ca mama avea un ingredient secret, pe care il punea in tot ceea ce gatea: un strop de dragoste. Si m-am hotarat in acel moment sa continui sa fac toate prajiturile pe care obisnuia sa le faca mama, sa pun in „opera” toate retetele adunate de ea de-a lungul timpului. Urmatoarea oprire … negresa! Acum stiu ca am tot ceea ce-mi trebuie.

Concluzia povestii?
De la tristete la bucurie nu e decat un pas. Dar trebuie sa fi dispus sa-l faci. Important este sa nu te opresti. Oricat ai fi de lovit, oricat de crancena ar fi durerea, oricat de frant ar fi sufletul, nu te opri! Mergi mai departe, pentru ca viata are inca multe puse deoparte special pentru tine. Si bune, si rele, dar … hei! … unde ar mai fi farmecul, suspansul si adrenalina daca toate ar fi mereu bune si frumoase? Cum am stii ce este albul daca nu am avea parte si de un picut de negru?

Asa ca, nu te lasa! Timpul nu intotdeauna vindeca, dar macar alina. Pretuieste-i pe cei de langa tine si traieste constient si frumos fiecare clipa. Gaseste ceva bun in orice ti se intampla, chiar daca la prima vedere pare o cumplita catastrofa. E greu, e adevarat, dar nu imposibil. E nevoie doar de un mic ghiont. Si traieste fiecare experienta cu maxima curiozitate, cu pasiune, curaj si speranta.
David Richo spune asa, in „Puterea coincidentei”: „ … lovituri dureroase pot deveni momente de tranzitie pline de gratie, iar opririle pot deveni trepte. Noi apreciem ca oamenii, locurile si evenimentele vietii noastre ne arata ceea ce avem nevoie sa stim sau incotro suntem pregatiti sa ne indreptam. Fiecare fiinta si fiecare obiect din povestea noastra contribuie la gasirea sensului vietii noastre si nu mai avem a ne teme de nimic.”

Sau cum bine spune Nietzsche: „Ce nu te doboara, te face mai puternic.”

****

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

 

Citeste si:

Oana Mihailescu – Ingredientele unui povesti de succes. Click aici

Elena Dobre – Povestea: masura a puterii personale de seductie. Click aici

Lorena Cioroianu – Formula magica in public speaking. Click aici

Share

Storytelling in Public Speaking – sau arta de a “vraji” publicul

Tu cat de puternic si convingator stii sa iti construiesti povestea in fata unui interlocutor/grup?

Cum transformi un subiect banal intr-o lectie de viata?

Cata emotie transmit vorbele tale celor care te asculta?

La intalnirea Coaching Support Group Bucuresti din luna mai, joi 16 mai, Andrei Popescu ne provoaca vorbind despre „Storytelling – arta de a ‘vraji’ publicul cu intamplari povestite cu talc”. 

Venind la intalnirea cu Andrei vei afla cum:

  • sa-ti alegi tema povestirii in cadrul contextului
  • sa construiesti o poveste relevanta pentru a crea puntea de legatura cu celalalt/ audienta
  • sa te folosesti de povesti stiute sau inventate pentru a provoca teme de gandire
  • sa inserezi povestea in discurs la momentul potrivit
  • sa construiesti un discurs cu intamplari captivante
  • sa lasi interlocutorului/ audientei o impresie de neuitat si sa-i provoci o schimbare de perspectiva

  

Cu o vechime de aproape patru ani in Romania, grupul lunar de coaching din Bucuresti, initiativa scolii de coaching Noble Manhattan este coordonat de Alina Buzatu, Coach Support Leader si echipa formata din: Lorena Cioroianu (PR Manager), Anca Tomoroga (IT Manager), Oana Mihailescu (Education Manager), Cristina Eremia (Talks Manager), Elena Dobre (Sergent at Arms), Monica Chiper (Secretary).

Grupul se adreseaza practicantilor de coaching: persoane care urmeaza o formare in coaching sau au finalizat deja o scoala de coaching, dar si celor care vor sa afle mai multe despre coaching sau vor sa beneficieze de o sedinta de coaching gratuita si sa participe la grupul de MasterMind.

Programul evenimentului este:

 18:30-18:45: Inregistrarea participantilor in cadrul evenimentului

 18:45-19:00: Introducere invitat si prezentarea grupului de suport

 19:00-20:00: Sesiune de discutii, invitat Andrei Popescu

 20:00-21:00: Activitati: Sesiuni de coaching gratuite oferite invitatilor/Grup Master Mind.

Inregistrarea se face doar pe baza de inscriere prin formularul de participare si implica un cost de 20 RON! Numarul de locuri este limitat.

Adresa: Libraria Bastilia, Piata Romana, nr. 5

Important: Inainte de ora 18:30 sala este rezervata clientilor de la Bastilia si abia dupa acest interval se vor face inregistrarile la intalnirea Coaching Support Group Bucuresti!

Te asteptam asadar cu drag joi, 16 mai, ora 18:30!

Echipa Coaching Support Group Bucuresti 

sursa foto

Share

Andrei Popescu, invitat la intalnirea lunii mai

In ultimii 15 ani Andrei Popescu, invitatul lunii mai la evenimentul Coaching Support Group Bucuresti, a activat ca Trainer si apoi Master Trainer in cadrul Dale Carnegie, cea mai veche companie de training din lume – fondata in SUA in 1912.

Detine Licenta in Comert International si Master-ul in Management Financiar. Are o vasta experienta in design-ul si livrarea programelor de training, lucrand cu cele mai mari multinationale prezente in Romania. A calatorit foarte mult, livrand cursuri in Europa si in locuri mai indepartate precum San Francisco, Acapulco si Hong Kong.

In ultimii 3 ani s-a implicat activ in clubul local Toastmasters in limba engleza, contribuind la dezvoltarea membrilor in domeniul oratoriei, din pozitia de Presedinte si apoi ca Vicepresedinte Educatie. In cadrul retelei Toastmasters International, a participat si a castigat concursuri de oratorie atat in tara cat si in strainatate.

La intalnirea Coaching Support Group din mai, Andrei ne vorbeste despre: „Storytelling – arta de a ’vraji’ publicul cu intamplari povestite cu talc”. Indiferent ca are un singur interlocutor sau ca se adreseaza unei audiente mai numeroase, un profesionist (si orice coach) poate beneficia de stapanirea aceastei arte pentru a realiza conexiunea emotionala cu cei ce il asculta si pentru a produce o largire a orizontului de intelegere si a perspectivelor.

Share