Cine (nu) sunt eu? Relația cu sinele și cu ceilalți

INVITAȚIE | Coaching Support Group București

Bine te-am regăsit! Am revenit cu forțe proaspete din vacanță şi pregătim multe evenimente interesante pentru tine! Primul dintre ele este întâlnirea CSG de joi, 11 septembrie te invităm alături de noi și de invitata noastră Diana Onilă să discutăm despre leadershipul unificat și soluțiile care te pot ajuta să te cunoști mai bine și să dezvolți relații armonioase cu cei din jurul tău.

   Dacă te-ai întrebat vreodată cine ești tu cu adevarat, cel autentic și real, atunci acest eveniment este pentru tine.

Răspunsul la această întrebare este esențial pentru a te ajuta să îți găseşti misiunea în viață.  Poate că există o mare diferenţă între cine ești tu cu adevărat şi cine crezi că ești. Răspunzând la întrebarea „Cine sunt eu cu adevărat?” poţi obţine mai multă claritate, libertate și împlinire.

Iată câteva întrebări la care vei putea găsi răspuns în cadrul întâlnirii CSG de luna aceasta:

 1.În ce relație te afli cu sinele tău interior?

2.Care sunt limitele pe care tu însuți le trasezi și care duc la conflicte și blocaje profesionale și personale?

3.Care ar fi metodele pentru îndepărtarea acestor limite care te împiedică să îți trăiești viața de la nivelul potențialului tău real?

9007456_self_growthLa această întâlnire vom aborda împreună într-o manieră accesibilă și apropiată evenimentelor de zi cu zi această perspectivă a întregirii sinelui.

Vei putea găsi răspunsuri dacă ești preocupat/ă de relația cu sinele interior, cu partenerul de cuplu sau cu colegii și partenerii de afaceri.  Diana ne va oferi soluții care ne vor ajuta la crearea unor relații armonioase cu noi înșine (în primul rând) și cu toți oamenii cu care interacționăm.

În acelaşi timp, noi îţi vom oferi contextul potrivit pentru a te ghida spre autodescoperire. Astfel, va începe călătoria ta de descoperire a sinelui.

Alegând să fii prezent la eveniment, vei găsi în partea a doua resurse inspiraționale în cadrul grupurilor MasterMind și vei putea beneficia de o ședință de coaching probono pe care o poți stabili ulterior în funcție de programul tău.

Citeşte aici mai multe despre Diana Onilă.

Scrie-ţi în agendă că joi, 11 septembrie eşti alături de noi! 🙂 

 

Programul evenimentului este:

18:30-18:45 Înregistrarea participanților în cadrul evenimentului

18:45-19:00 Prezentaea invitatei și a echipei Coaching Support Group Bucureşti

19:00-20:00 Sesiune de discuții, invitat Diana Onilă

20:00-21:00 Grup Master Mind

*Important: Înainte de ora 18:30 sala este rezervată clienților de la Bastilia și abia după acest interval se vor face înregistrările la întâlnirea Coaching Support Group București!

Adresa: Librăria Bastilia, Piața Romană, nr. 5

Înscriere: Înregistrarea se face doar pe baza de înscriere prin formularul de participare și implică un cost de 20 RON! Numărul de locuri este limitat.

*************************************************************************************************

Cu o vechime de aproape cinci ani în România, grupul lunar de coaching din București este o iniţiativă a Școlii de coaching Noble Manhattan. Grupul se adresează practicanților de coaching (persoane care urmează o formare în coaching sau au finalizat deja o școală de coaching), precum și celor care vor să afle mai multe despre coaching.

Echipa noastră:

Lorena Cioroianu – Coach Support Leader, Monica Chiper (Secretary), Cristian Dinu – Education Manager, Elena Dobre – Sergent at  Arms, Cristina Eremia – Talks Manager, Diana Meteș – PR Manager, Anca Tomoroga – IT Manager, Anca Vartolomei – PR Officer.

Sursă foto.

Share

Sa stai pe loc tu cu tine. Sau despre constientizare.

Un articol scris de Alina Buzatu

Robin Sharma, unul dintre speakerii motivationali cu care, in ultima vreme rezonez destul de mult, transmite in comunicarile lui, un mesaj despre care situatia mea de viata (sunt coach freelancer din octombrie 2011), imi aminteste in fiecare zi.

Acela de a nu uita in avantul de a face, de a incepe, de a initia demersurile relatiilor noi de coaching, de a fi orientata spre rezultate, ca in fiecare zi sa imi iau timp si sa ma uit in interior. Sa fiu curioasa sa observ ca uit cateodata sa-mi dau: timp ca sa fac nimic, atentie, spatiu, timp ca sa gandesc.

Sa ma intreb, de exemplu, daca in acea zi am petrecut macar 15 minute, eu cu mine.

Mesajul lui Robin Sharma este simplu. Desi transmis sub diferite forme si imbracat in diferite cuvinte, puncteaza aceeasi idee de baza. Exteriorul reflecta interiorul. Pentru a cucerii lumea din exterior, trebuie sa inveti sa o cuceresti pe cea din interior.

Iata cateva dintre ideile care sustin acelasi mesaj (pentru a pastra autenticitatea lor, le voi mentiona in engleza):

„To achieve more, become more.”
„To transform your outer life, change your inner life.”
„Your net worth always reflects your self worth.”
„Your performance always reveals your believes.”
„Your outer life is a mirror of your inner life.”

Si trebuie sa-ti mai spun ceva. De fiecare data cand am uitat sa arunc macar o data pe zi o scurta privire in interior (cautand cu precadere explicatiile si solutiile in exterior), un „ceva”, fie acest ceva o experienta de viata, un om, un context anume, o traire nu tocmai placuta, mi-au reamintit ca iarasi am uitat sa ma intorc la mine.

Ca in goana mea, am crezut ca reuseam sa tin pasul eu cu mine si cu demersurile mele. Cateodata insa nu (mai) reuseam sa tin pasul ci, din contra, ramaneam pe loc sau chiar in urma.

Si exact despre acesta ramanere pe loc (tu cu tine) a vorbit si Ioana Pielescu la ultima intalnire din cadrul grupului de suport pe coaching, pe care am placerea si bucuria sa-l coordonez, luna de luna, de doi ani incoace. Sau, cel putin asa am asociat eu tema intalnirii. Cu a ramane pe loc tu cu tine.

Pentru ca tema Ioanei a fost despre constientizare. Insa pentru firea mea putin mai pragmatica „constientizare” este un cuvant putin cam abstract pentru moment. Asa ca o sa-i zic „ramanere pe loc” si inteleg prin asta momentul in care te opresti din goana vietii. Momentul in care observi ca esti si tu cu tine in goana asta. Momentul in care incepi sa fii curios despre tine. Momentul locului „aici si acum”.

Si cum faci asta? Cum stii sa te opresti putin? Cand stii ca este momentul potrivit? Cum stii ca tu chiar ai nevoie sa „ramai putin pe loc?”.

Nu stiu daca te ajuta raspunsul meu. Insa daca tot m-am lansat sa scriu acest post, ti-l voi impartasi. La mine, cum iti spuneam, au fost experientele de viata care mi-au demonstrat mult prea clar ca sa nu inteleg intr-un final, ca atunci cand nu ma opresc, cad. Ca atunci cand uit de mine, iau decizii proaste. Ca atunci cand fug, ratez oportunitati. Ca atunci cand aleg, este posibil ca tot eu, sa raman in urma.

Deci, la mine experienta asta cu „a sta pe loc”, sau haide sa-i spun, experienta constientizarii, a fost una „hard core”. Been there, done that. Am inteles intr-un final ca este nevoie sa ma opresc din cand in cand si sa ma studiez cu interes si curiozitate. Sa ma inteleg. Sa ma intreb. Sa ma tratez cu intelegere si curtuazie. Sa ma intreb intr-o zi ce imi pofteste inima sau intr-alta pe cine drag mi-ar placea sa revad, sau sa ma intreb ce rochie colorata vreau sa port in acea zi :).

Si, mai concret, am invat:

  • sa-mi iau timp sa scriu in fiecare zi, intr-o agenda, orice imi ce-mi trece prin cap.
  • sa-mi pun intrebari trasnite si sa-mi dau timp sa raspund.
  • sa fac un exercitiu de creativitate cu numele meu in centru pe care l-am invatat de la Sandra Ghitescu si Vlad Tausance la Creative Fitness Studio si pe care m-a rugat foarte mult un client de coaching (multumesc Andreea!) sa mi-l fac si eu :).
  • sa imi ofer un spatiu ca de fiecare data dupa o sedinta de coaching, sa parcurg firul inapoi si sa inteleg „De ce?”. De ce a venit acel client in viata mea? De ce am reactionat „asa”? De ce am simtit „asa”? Care este lectia mea din acea interactiune?
  • sa-mi fac o lista de vise si sa traiesc bucuria de a le intrevedera realizate.
  • sa fiu prezenta macar un minut pe zi, atunci cand respir. Sa simt cum aerul intra si iese din nari.
  • sa ma bucur atunci cand rad si sa-mi spun „Ce bine este sa rad chiar acum!”
  • sa ma bucur ca exist si am prieteni buni, buni, buni!
  • sa-mi fac cel mai pompos mic dejun si sa ma tratez ca pe o vedeta!
  • sa meditez 15 minute pe zi, fara sa ma gandesc de 100 de ori „Cat este ceasul?”, „Daca ma pot scarpina la nas (pentru ca, chiar simt ca daca nu ma scarpin, mor!)?,”Cand o sa pot in sfarsit sa meditez fara sa gandesc?”, si alte constatari si intrebari la fel de relevante…
  • sa fac sport in fata oglinzii si sa ma bucur cand mi se vad muschii :))

Cam asta fac eu „ca sa stau pe loc” si am avut bucuria de a ragasi in „retetarul meu” de a fi prezenta si constienta, parte din impartasirile Ioanei. Toate acestea mi-au adus o stare de bine si de implinire.

Dar tu? Ce faci ca sa stai pe loc?

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like la Pagina de Facebook Coaching in Bucuresti.

 

Share

Chiar, cine sunt eu?

Articol scris de Anca Tomoroga – IT Manger CSG Bucureşti
www.blogdehr.ro

Chiar dacă filmul „Anger Management” este o comedie, scena „Who are you?” poate să fie mai consistentă decât pare la prima vedere. Recunosc că atunci când am văzut filmul prima dată (deşi nu-s fană comedii americane, în general) după ce am râs de cât de încurcat era personajul lui Adam Sandler, mi-am pus şi eu aceeaşi întrebare – „Cine sunt eu, de fapt?”. Adevărat este că m-am descurcat mai bine decât Dave, dar nici prea mulţumită nu am fost de răspusul pe care mi l-am dat.

Am mai observat trista tendinţă a oamenilor de a se identifica cu posesiunile pe care le au, prin functia de pe cartea de vizită, prin rolurilor de fiecare zi – „Sunt director/manager/programator/corporatist în multinaţionala X”. Dar dacă nu ai mai fi director/manager/programator/corporatist, ce ai mai fi? Nimic? Nu cred, doar că îţi va lua ceva timp şi energie ca să gaseşti răspusul în interiorul tău, acoperit e noianul de titluri şi definiri exterioare.

„Cine sunt eu?”. Sunt convinsă că au existat momente în care ţi-ai pus această întrebare. Poate că este cea mai arzătoare întrebare la care încercăm (sau aşa ar trebui) să găsim un răspuns. Unii îl găsesc mai repede, alţii îl întorc pe toate părţile mulţi ani. Important este să încercăm să ne definim, chiar dacă o facem…prost. La un moment dat, ne vom defini corect şi complet.

Invitata întâlnirii Coaching Support Group Bucureşti de luna aceasta, Ioana Pielescu, a venit cu această temă, a conştientizării. Despre EU, de la Cristalizare (definire prin exterior – ce cred despre mine, cu ce ma identific) la Transcedere. Este adevărat că în perioadele mai puţin faste (financiar, personal, profesional) este dificil să încercam să ne uităm către interior şi nu avem suficientă energie pentru întregul proces de conştientizare. Dar aceste perioade trec şi liniştea de care ne bucurăm după ne concentrăm şi pe lucruri mai puţin prozaice.

Recunosc! Mi-a plăcut Ioana. Mult! Este de-o profunzime şi de-o sinceritate cum găseşti destul de rar la cei care au curajul să vorbească în public (şi) despre ei. Din ce a povestit Ioana a reieşit la suprafaţă gândul pe care l-am întors pe toate feţele „Cum ne definim şi ce ne defineste, de fapt?”.

M-am gândit ce s-ar fi întâmplat anul trecut, dacă atunci când am fost disponibilizată, m-aş fi autodefinit doar ca funcţia X din Compania Y? Ar fi fost o provocare şi mai mare pentru mine acea perioadă dacă ar fi trebuit şi să încerc să mă „recompun” după ce pilonul principal al definirii mi-ar fi fost luat. Am pornit de la răspunsul-draft pe care îl am la această întrebare 🙂 şi mi-am construit pe el planurile de viitor. Nu m-am cramponat de funcţii, de dimensiunea firmei sau de cât de cunoscute sunt în piaţă. Am ales pe alte considerente (de aliniere a valorilor, de chimia cu echipa, de gradul de libertate etc) şi sunt sigură că am ales ce mi se potriveşte.

Aceasta este doar o situaţie în care procesul de autodefinire şi-a arătat măiestria. 🙂

Dacă tot nu v-am convins, vă dezvălui ce am aflat de la Ioana. 🙂 Cultura orientală (că doar ea e cea orintată către interior) susţine că omul este programat să trăiască vreo 70 de ani, ceea ce înseamnă că la 35 de ani suntem „în vârf” şi până atunci ar trebui să facem marile schimbări. Studiile arată că la 40 de ani rata de infarct este foarte mare. De ce? Lăsând la o parte problemele de sănătate care pot să intervină, este perioadă în care oamenii încep să se întrebe „cine sunt eu, totuşi?”, mai ales că au deja copii şi cariera a ajuns la apogeu. „And then what?”, se întreabă. Ideal este să ajungem la răspuns până la această vârstă. Eu mai am vreo 11 ani, timpul este de partea mea, momentan. 🙂

Sfatul Ioanei: Timp cu tine! Zece, douăzeci, şaizeci (sau cât consideri) de minute în care să să petreci timp cu tine pot să reprezinte cea mai buna investiţie de timp. Lasă tot „zgomotul” din afară pentru un timp şi bucură-te de frumuseţea companiei tale. 🙂

Sursa foto.

Citeşte şi articolul scris de Oana Mihăilescu – „Descoperă şi conştientizează propria ta comoară interioară”

Share