Contactul și granițele dintre copii și părinți – baza pentru o viață echilibrată | Rezumatul întâlnirii

Vistiana Long ne-a cucerit cu zâmbetul și energia ei molipsitoare. Nerăbdătoare să ne inspire și să ne provoace, Vistiana ne-a captivat timp de aproape 90 de minute, la întâlnirea coaching suppot group din luna mai, cu informații utile despre granițele dintre părinți și copii și ne-a reamintit cât de dulci sunt cuvintele rostite din umbra unui zâmbet.
Așa cum spune Vistiana, chiar dacă vorbim despre copii, indiferent despre ce discutăm, ajungem până la urmă la rădăcina ființei noastre, la contactul cu noi înșine.
Fundamental, dacă facem lucruri din iubire, din blândețe pentru copii, orice am face, este bine. Copilul va fi impactat pe termen lung nu atât de deciziile pe care le-am luat pentru binele lui, cât de emoțiile transmise de noi în fiecare decizie.
Noi nu transmitem copiilor noștri informații, ci emoții.
Emoțiile noastre reprezintă modele pentru copiii noștri. Spre exemplu, atunci când alegem un profesor pentru copiii noștri, ne uităm la câtă pregătire și câte diplome are persoana respectivă. Însă un profesor predă în primul rând emoții și filozofia sa de viață.
Orice transmitem are o încărcătură emoțională și o dată cu informația preluată, ne încărcăm și cu emoția transmisă de vorbitor.E important să fim atenți nu atât la ce le spunem și la ce facem cu copiii, cât la starea pe care o avem în acel moment. Atunci când îi punem pe copii să facă ceva pentru că nouă ne este teamă că, spre exemplu, dacă nu își face lecțiile nu va deveni suficient de bun ca să aibă succes în viață și va deveni un ratat, ce îi vom transmite când îi vom cere să își facă temele, va fi anxietatea și temerile noastre. Acest lucru va fi simțit de copil și el poate căpăta o reacție de respingere la a-și face temele.
Este bine sa ne întrebăm cât de des „din ce stare îi cer copilului meu să facă acest lucru?”.
Prima graniță pe care o conștientizăm, copii fiind, este pielea noastră, ca fiind granița fizică între noi și exterior. Apoi conștientizăm și spațiul abstract al ființei noastre. Spre exemplu acel “nu vreau” spus de copil este extrem de important și puțini părinți știu să îl respecte. „Vreau” este în strânsă legătură cu vitalitatea și identitatea copilului.
În momentul în care un copil își manifestă furia, el pune granițe, își delimitează spațiul personal la nivel de voință, gânduri, vitalitate și emoții.
Ori de câte ori îl certăm și intrăm peste spațiul lui personal cu voința noastră și cu fricile noastre, îl abuzăm. Și facem asta pentru că la rândul nostru nu am fost învățați să ne delimităm spațiul nostru personal și nu am știut ce înseamnă să îți fie respectat.
Când ne supărăm pe copiii noștri înseamnă că am lăsat ceva din afară să intre în spațiul nostru personal, să ne afecteze siguranța și să ne destabilizeze. Spre exemplu, atunci când vrem să ne facem ascultați de copiii noștri, de fapt vrem să ne acoperim o nevoie de a fi ascultați ce nu ne-a fost îndeplinită atunci când eram copii. Avem tendința de a cere copiilor noștri să compenseze suportul emoțional pe care noi nu l-am primit de la părinții noștri.
Personalitatea copilului este preponderent emoție și dacă nu are suport emoțional se simte nesigur.
Există studii care arată că oamenii care nu au primit suport emoțional visează noaptea cădere în gol. Când ne supărăm pe copii, percepția lor este că noi îi abandonăm. Practic, când ne supărăm pe copii, apare această inversare de roluri. Eu sunt copilul care are nevoie de suport emoțional și vreau ca tu, având grijă ca eu să nu mă supăr, având grijă de emoțiile mele, să fii suportul meu emoțional. O facem inconștient, fără să ne dăm seama. Este copilul din noi, care a fost de multe ori lipsit de suport emoțional și caută în jurul lui, la partenerul de cuplu, la serviciu, la oricine ar putea să împlinească această nevoie, inclusiv la proprii copii, suport emoțional.
În concluzie, cu cât suntem mai stabili, mai centrați, mai echilibrați, cu atât putem oferi copilului un suport emoțional mai bun.
Nu este vorba despre A FACE în relația cu copilul, ci despre a fi autentic emoțional, despre a exprima senzațiile așa cum le simțim, inclusiv furia și nemulțumirile.
Îți mulțumim Vistiana pentru suportul emoțional oferit în reconectarea cu copii noștri și cu copilul din noi! Te așteptăm cu drag și la alte ediții marca Coaching Support Group Bucuresti!

Autor: Oana Cehan

Foto: Georgiana Ghita

Share

Cum construiești practica de coaching | Rezumatul întâlnirii

Primul lucru pe care îl remarci atunci când îl vezi pe Gerard O’Donovan este o energie care forfotește și care abia așteaptă să se manifeste. Cuvintele lui sunt “cu lipici” și îți vine să notezi tot ce spune. Te regăsești ușor în ce împărtășește pentru că învăluie totul, cu umor și claritate, în povești de viață, de fiecare dintre noi trăite. Pe 18 ianuarie, la Coaching Support Group, Gerard ne-a vorbit despre ce înseamnă să îți începi o afacere în coaching.

Desigur, în primul rând avem nevoie de un nume al afacerii noastre. Gerard ne sugerează să ne  acordăm timp suficient pentru a face asta. Când ne gândim la nume, putem alege din 3 opțiuni:

      • Descriere a ceea ce facem, cum ar fi Life Coaching sau Coaching pentru Carieră etc.;
      • Putem avea numele nostru, ex. Maria Popescu – Business & Executive Coach;
      • Sau putem crea un nume deosebit, care să sune profesionist și care să ne facă ușor de recunoscut, cum ar fi „Noble Manhattan”.

Apoi alegem logo-ul și culorile care să ne reprezinte, ținând cont desigur, de cine este publicul nostru țintă.

Este foarte important ca tot ce creăm, pornind de la logo, adresă de email, website și cărți de vizită să  arate cât mai profesionist posibil. Toate, împreună și separat, trebuie să transmită un mesaj clar, congruent și ușor de recunoscut. Prezența pe rețelele de socializare este esențială pentru că oamenii ne vor căuta și acolo atunci când vor dori să afle mai multe informații despre ceea ce facem. Crearea unei broșuri de 2 pagini cu informații esențiale despre serviciile noastre ne va fi de asemenea foarte necesară.

Oamenii nu cumpără informații, spune Gerard, ei cumpără ce simt atunci când evaluează beneficiile pe care le pot primi.

O recomandare foarte utilă pe care ne-a transmis-o Gerard privitor la promovarea noastră ca și Coachi la început de drum a fost aceea de a trimite potențialilor noștri clienți articole scrise de Coachi de succes și testimoniale prezentate de persoane care au avut rezultate cu alți Coachi, în ideea de a le arăta cum coachingul îi poate sprijini în crearea vieții pe care și-o doresc.

Un alt pas important pe care Gerard ni-l recomandă pentru a avea succes este construirea unei baze de date. Succesul unui Coach, spune Gerard, este direct proporțional cu mărimea și calitatea bazei noastre de date. Construirea acesteia se face cu fiecare oportunitate în care întâlnim persoane noi. Oricât de mare devine, niciodată nu este prea mare. Când baza de date ajunge la un număr de 2000, începem să constatăm o responsivitate mai mare la mesajele pe care le transmitem. Când ajungi la 5000, treci la nivelul următor și îți permiți să îi păstrezi doar pe cei cu adevărat interesați de ce le poți oferi.

Construirea bazei de date și comunicarea cu baza de date este extrem de importantă. Gerard ne recomandă să comunicăm cu baza noastră de date în fiecare zi. O dată pe lună nu este suficient. Măcar o dată pe săptămână este indicat să trimitem un email scurt, cu mesaje motivaționale sau orice altceva considerăm util pentru publicul nostru.

Timpul a fost scurt și știm că ar mai fi fost multe lucruri interesante pe care Gerard și-ar fi dorit să ni le împărtășească. Îți mulțumim Gerard pentru energia pe care ne-ai transmis-o și pentru recomandările prețioase care ne sprijină să ne poziționăm din start ca profesioniști în coaching și nu ca simpli Coachi la început de drum!

Foto: Georgiana Ghita

Sergent at arms: Oana Cehan

Share

Cum ne construim imaginea in Social Media | Rezumatul întâlnirii

În luna octombrie la întâlnirea CSG am avut un invitat special. Distinsă și elegantă, Amalia Savinescu îți captează atenția încă de la primele cuvinte, pentru că reușește să imprime claritate absolută și multă pasiune în fiecare cuvințel pe care îl împărtășește.

nmc-octCe o recomandă este realizarea a 200000 de portrete și experiența dobândită în multitudinea de proiecte în care s-a implicat. A fost fotograful oficial la conferința lui Daniel Goleman din 2013 și la multe alte evenimente de impact.

Amalia și-a început prezentarea cu câteva lucruri foarte practice pentru că, așa cum spune ea, are un ochi de artist dar este un antreprenor și o interesează foarte mult ca lucrurile pe care le face să aibă o aplicabilitate.

Ce a observat în social media este că nu știm ceea ce este de făcut pentru ca imaginea noastră să fie cât mai în acord cu ceea ce dorim să transmitem despre noi.

În continuare, Amalia ne-a oferit câteva recomandări esențiale pentru o imagine vizuală cât mai corectă:

Este bine ca lumina să ne vină din față sau în unghi de 45 de grade. Atunci când lumina ne vine din spate fața va rămâne în umbră.

Cantitatea de lumină este foarte importantă. Lumina umple ridurile. Dacă lumina este prea puternică apare fenomenul de supraexpunere, de fotografie arsă și nu se mai disting detaliile.

Atunci când mergem la petreceri sau la evenimente, decât să facem poze de slabă calitate cu telefonul, care nu ne pun în valoare, este mai indicat să punem pe rețelele de socializare un mesaj drăguț de genul “sunt în Herăstrău, înconjurată de oameni frumoși și mă simt minunat!”.

nmc-oct-1Când facem fotografii singuri este foarte important să ne uităm la ce e în spatele nostru pentru a evita suprapunerile, respectiv iluzia că ne-a crescut o floare în cap sau alte lucruri de acest gen. Ce putem face este să schimbăm poziția, să ne ridicăm sau orice altă mișcare necesară pentru a nu ne suprapune propria imagine peste ceva sau cineva din spatele nostru.

Poziția foarte relaxată, lipită de spătarul unui scaun determină o bărbie dublă. Soluția ar fi să stăm puțin spre marginea scaunului și să îndreptăm spatele.

Ce e mai aproape de cameră, pare mai mare. Atunci când stăm picior peste picior cel mai aproape de cameră este vârful pantofului. Ce se va vedea în prim plan va fi genunchiul, care va fi disproporționat în raport cu capul și fața noastră. Soluția ar fi să ne aplecăm puțin în față.

Se întâmplă să postăm pe conturile de socializare fotografii prin care dorim să transmitem ceea ce simțim într-un anumit moment. Însă de multe ori ceea ce proiectăm nu reușește să exprime ceea ce simțim și prin anumite imagini transmitem mesaje care nu sunt în avantajul nostru.

Când vorbim de comunicare în social media este foarte important să ne definim mesajul, să știm cui ne adresăm și să ne formulăm mesajele în acord cu publicul țintă.

Dacă ne dorim să avem o imagine puternică și de calitate este necesar să ne definim reperele și să lucrăm la imaginea noastră.

Prezența în social media se face nu numai prin ce postăm noi, ci și prin felul în care interacționăm cu ceilalți care postează. Dacă doar publicăm conținut, dar nu intrăm pe paginile altora să interacționăm cu ei, este ca și cum am vorbi singuri. Pentru a ne face propriile postări vizibile este recomandat să intrăm pe paginile altora, să dăm like, să comentăm.

Pentru niște fotografii bune care să servească businessului pe care îl avem este necesar să răspundem la câteva întrebări, înainte de a ne apuca de ele. Cine sunt? Ce mă reprezintă? Care sunt ipostazele care mă pun în valoare?

Recomandarea Amaliei pentru noi a fost: “Nu presupuneți, studiați!”.

Îți mulțumim Amalia pentru informațiile valoroase din „spatele scenei”, care ne sunt pe cât de necesare pe atât de puțin accesibile, dar nu pentru că nu ar exista, ci pentru că până la a te întâlni pe tine, nu știam ce informații avem nevoie să căutăm în materie de imagine vizuală în social media!

Rezumat: Oana Cehan

Foto: Cristina Teasa

Share

Compatibilitatea relațională pe termen lung – cheia unei vieți împlinite| Rezumatul întâlnirii

La întâlnirea Coaching Support Group din 15 septembrie Ciprian Homm ne-a captat atenția cu informații despre un subiect “fierbinte” aș spune eu, lucru dovedit și de interesul participanților noștri.
ciprian-hommCiprian și-a început discursul cu un exercițiu în care ne-a invitat să dezvăluim fiecare ce contează mai mult pentru noi atunci atunci când facem o alegere: rațiunea, emoțiile sau gura lumii? Cei mai mulți au pus gura lumii pe ultimul loc, însă Ciprian crede că ne pasă de gura lumii mult mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem.
Revenind la hormonii care influențează compatibilitatea relațională pe termen lung, antropologul Hellen Fischer a descoperit 4 tipologii temperamentale dictate de dinamica principalilor neurotransmițători și hormoni din organism, respectiv dopamina, serotonina, testosteronul și estrogenul.

Dopamina este hormonul plăcerii, are un rol foarte important în iubirea romantică și creează dependență.

Serotonina este hormonul fericirii. Fericirea ține de realizarea viselor și a obiectivelor propuse. Serotonina ne pune la treabă. Ea este sursa urmăririi procedurilor și ne ajută să îndeplinim lucruri.

Dopamina și serotonina se anihilează reciproc. Prea multă dopamină duce la dependență, prea multă serotonină duce la depresie.

În continuare Ciprian ne-a descris cele 4 tipologii temperamentale și principalele lor caracteristici în funcție de hormonul dominant.

Dopaminicii sau Exploratorii sunt obsedați de ideea de a nu se plictisi, tot timpul caută lucruri noi, sunt pasionați de dezvoltare personală și obsesia lor majoră este libertatea.

Serotonicii sau Arhitecții se îmbracă în carouri și dungi. În general, nu le place facebook-ul, pentru ei lucrurile serioase se fac la timp și așa cum trebuie, au puțini prieteni, autoritatea este foarte importantă, sunt procedurali, răbdători, sunt stâlpii societății, păstrează tradițiile.

O altă tipologie este cea a Directorilor testosteronici. Aceștia sunt oameni extrem de eficienți. Focusul pe rezultat este maxim. Sunt foarte mândri și orgolioși. Se hrănesc din competiție. Sunt antrenați să cunoască oamenii, să îi evalueze, să îi scaneze. Nu le place să vorbească mult la telefon. Sunt foarte selectivi și presanți. În general se impun.

Tipul estrogenic sau Negociatorul este specific feminin. Cum spune Ciprian, “îi găsești la cursurile de dezvoltare personală”. Ei sunt cei care conectează pe toată lumea. Ei asigură conexiunea socială pe orizontală și empatizează foarte ușor cu cei din jur.

Însă nu ne încadrăm 100% în niciuna din aceste tipologii. În proporție de 60-70% suntem varianta de succes, pe care ne-am antrenat și am văzut că funcționează. În secundar, avem o altă variantă pe care o folosim în situații de criză. Este ceea ce Ciprian numește “personalitate dual SIM”.

În ce privește compatibilitățile, Ciprian spune că relațiile perfecte, cel puțin la nivel teoretic, sunt formate din:

Explorator – Explorator este relația parteneri de joacă. Pentru ei cei mai importanți sunt primii 3 ani în care se simt foarte bine. Dacă apare un copil sau un angajament, unul dintre ei s-ar putea să simtă că își pierde libertatea și atunci s-ar putea să iasă din relație. Sunt cei care divorțează cel mai des. Dacă însă pe secundar au ceva compatibilitate, de exemplu unul este Testosteron, celălalt este Estrogen sau sunt amândoi Serotonici, relația are șanse mari să funcționeze pe termen lung.
Arhitect – Arhitect este relația parteneri camarazi. Pentru ei este foarte importantă familia, după ce apar copiii, cu atât mai mult. Sunt genul de oameni care stau umăr la umăr, mișcă lucrurile și fac multe spre binele celorlalți și mai ales al familiei. Au în general ocupații procedurale. Îi găsești în zona de proximitate și la ei seducția înseamnă expunere repetată.

ciprian-homm1Într-un studiu realizat de Hellen Fischer, la întrebarea “Cu cine ți-ar plăcea să trăiești și să fii într-o relație?”, în mare parte Exploratorii au ales Exploratori, Arhitecții au ales Arhitecți, Directorii au ales Negociatori și Negociatorii au ales Directori. Directorii și Negociatorii se completează foarte bine pentru că fiecare poate oferi celuilalt ce are nevoie, respectiv direcție și sprijin emoțional.

Întâlnirea cu Ciprian s-a încheiat cu o ploaie de întrebări la care ne-a răspuns cu o mulțime de informații interesante și trebuie să recunoaștem că ne-a fost greu să îl lăsăm să plece.
Îți mulțumim Ciprian și așteptăm cu nerăbdare o nouă întâlnire cu tine, plină de idei inovatoare pentru succesul relațiilor noastre pe termen lung!

Autor: Oana Cehan

Foto: Olivia Nicula

Share