Formula magica in public speaking

Articol scris de Lorena Cioroianu, PR Manager CSG Bucuresti

L-am cunoscut pe Andrei Popescu la evenimentul Coaching Support Group Bucuresti al lunii mai.

Ma bucur pentru aceasta sansa si pentru cele cateva ore minunate in care am auzit povesti frumoase, am fost provocati sa ne spuneam povestea, am fost incurajati sa fim noi insine, si sa povestim cu farmecul  propriu despre cine suntem cu adevarat.

  • Cum captezi si mentii atentia celor care te privesc si te asculta?
  • Cum poti fi de folos cuiva, prin simpla expunere a povestii personale?

Solutii sunt multe. Si sunt prezentate in cursuri speacializate, in carti bine documentate sau in seminarii facilitate de catre unii din cei mai buni vorbitori, oratori sau public speakers (cum li se mai spune acum).

Iar Andrei se afla pe lista acestor oameni care reusesc sa isi puna in valoare calitatile si farmecul, si care seduc publicul nu atat prin povestea spusa, cat prin cine sunt ei cu adevarat, prin frumusetea personalitatii lor, lasata sa fie descoperita de public.

La intalnirea cu Andrei mi-am amintit despre muze, despre carisma in public speaking, despre atitudine si despre cum sa arati cine esti in cel mai frumos si captivant mod posibil – prin povestire.

Si ce pot spune ca a functionat si functioneaza inca la mine, atat atunci cand sunt in sala de training, si ma straduiesc sa mentin atentia vie a participantilor, sau atunci cand am o conversatie frumoasa cu un prieten sau cu cineva pe care tocmai l-am cunoscut, este un pont pe care il spun acum:

Emotia si pasiunea pe care le transpui in povestea ta sunt mai presus de orice formula magica in public speaking!

Indemnul lui Andrei este acela ca fiecare dintre noi sa petreaca 90% din timp relatand propria poveste.

Iar formula magica pe care am gandit-o si care sper sa iti fie de folos atunci cand vorbesti in fata unui public, si vrei ca prezentarea/povestea  ta sa aiba impact, este:

DARE

Cuvantul “dare” in limba engleza inseamna “indrazneste”si l-am simitit cel mai potrivit acronim pentru a  da nastere formulei de care iti spuneam:

D: Drag – spune ce ai de spus cu drag, cu placere ca ai ocazia sa impartasesti ceea ce este important pentru tine si ceea ce poate fi de folos si pentru altii, din experienta ta.

A: Autentic  – fii autentic , original, atunci cand le vorbesti celor din jur. Vor aprecia franchetea ta si vulnerabilitatea de care dai dovada atunci cand iti expui povestea si te expui pentru a oferi din lectiile tale de viata.

R: Rezultat – cauta sa subliniezi ce rezultat au spusele tale pentru noi, cei care ascultam. Ce sfat imi oferi, ca urmare a experientei tale? Ce beneficu am sa te ascult?

E: Emotie – personalitatea ta este cea care dezvaluie ce te-a invatat viata. Si doar cu emotie si caldura (in glas, in mimica, in vorbe) vei reusi sa transpui  cu succes povestea ta!

 

Si nu uita! Daca ai emotii inainte de a vorbi in public, este bine 🙂 Doar asa poti autentic.

Iar daca te afli printre cei carora la bate inima tare inainte sa ia cuvantul, si uneori descopera ca déjà au luat altii microfonul mai repede…atunci urmareste videoclipul acesta:

DARE! 🙂

Uneori doi pasi inapoi inseamna de fapt avant pentru ceva maret!
Cu drag,
Lorena

****

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

 

Citeste si:

Monica Chiper – O poveste…Click aici

Oana Mihailescu – Ingredientele unui povesti de succes. Click aici

Elena Dobre – Elena Dobre – Povestea: masura a puterii personale de seductie. Click aici

Share

Povestea: masura a puterii personale de seductie

Articol scris de Elena Dobre – Sergent at Arms, CSG Bucuresti

www.relatiiautentice.ro

Arta de a “vraji” publicul prin povesti– aceasta a fost tema despre care ne-a vorbit Andrei Popescu, in cadrul intalnirii Coaching Support Group Bucuresti, de joi, 16 mai.

Cu iscusinta, prin trecerea de la o poveste la alta, Andrei ne-a dezvaluit cateva dintre tainele storytelling-ului, si ne-a facut sa intelegem rolul si impactul acestuia.

Au povestile efect doar asupra copiilor?

Cand aud cuvantul poveste, ajung automat cu gandul la bunica.

Ea a fost cea care mi-a facut cunostinta pentru prima data cu povestile. Iarna, la gura sobei, in timp ce impletea manusi si sosete, bunica depana intamplari din alte lumi.

Cata magie, mister si emotie aveau aceste momente pentru mine!

Apoi, am mai crescut, si am inceput sa intru in lumea povestilor prin intermediul cartilor. Astfel, am trait aventuri uimitoare, am patruns in noi universuri, si am invatat lectii importante, cu ajutorul cadrului creat de poveste.

Sunt insa povestile doar pentru cei mici?

Ei bine, raspunsul este NU.

Adultii au nevoie de povesti la fel de mult ca si copii. Doar ca de altfel de povesti, cu structura si mesaj diferite .

La ce ne folosesc povestile?

Povestea este un mod de a comunica ce face legatura cu partea emotionala din noi. Prin povesti se trezesc trairi diverse, si se pot transmite in mod subtil, idei si invataminte.

Milton Erickson, celebru hipnoteraperut si psihiatru, se folosea de povesti pentru a-si vindeca pacientii. El a descoperit ca prin intermediul povestioarelor si al metaforelor, se poate face legatura cu partea profunda a omului, cu subconstientul.

Povestea, construita cu iscusinta si responsabilitate, are puterea de a te hipnotiza, de a te ravasi, de a te vindeca si de a te transforma.

Atunci cand vrei sa stabilesti o punte de comunicare cu cineva, cand vrei sa sa fii persuasiv, intr-o maniera non-agresiva, poate fi o ideea buna de a imbraca totul sub forma unei povesti.

Cum ar trebui sa fie o poveste de succes?

Andrei Popescu ne-a dezvalui cateva din elementele cheie ale unei povesti care poate „vraji” publicul.  

O intamplare, pentru a fi reusita, ar trebui sa fie:

 Dinamica

Povestea este poarta de trecere catre o alta lume, spre un alt univers. Asa ca, mai intai trebuie zugravit peisajul, specificat cadrul, si identificate cateva repere.

Nu este nevoie de a oferi toate detaliile, ci doar de a desemna cativa piloni, peste care cel ce paseste in poveste, poate construi singur.

In asta consta o mare parte din magia povestii: ti se traseaza cateva repere, dar mare parte din felul in care se intampla, este tesut de imaginatia ta.

 Rolul dinamismului: “Ii faci  pe oameni sa se simta acolo”.

Dialogata

Daca partea vizuala se construieste prin oferirea de detalii despre cadru si participanti, dialogul aduce componenta auditiva.

O poveste in care se zugravesc doar intamplarile, este asemeni unui film mut. Intr-o poveste cu dialog, actorii capata viata, devin mult mai vii si mai expresivi.

Rolul dialogului: aduce un plus de viata povestii, confera autenticitate personajelor.

Emotionala

O poveste fara emotie, este o insiruire de cuvinte seaca, goala de sens.

Spre deosebire de o demonstratie rece, calculata, argumentata, povestea actioneaza in mod subtil. Ea face sa rasune anumite corzi sensibile din interiorul nostru, iar prin asta are un efect mult mai profund.

Rolul emotiei: “Cand ai de-a face cu oamenii, nu ai de-a face cu creaturi manate de logica”. Astfel, pentru a influenta oamenii, ai nevoie sa starnesti emotii.

 Personala

Cele mai de efect povesti, sunt acelea in care vorbesti din experienta proprie.

Si asta, pentru ca prin aceste povesti iti este cel mai simplu sa transmiti ceva de efect. De acele povesti te simti legat in mod intim.

Rolul componentei personale: mai  multa autenticitate si un  impact mai mare asupra interlocutorului.

Care este elementul cheie al povestii?  

Orice istorie ai spune, si indiferent de modul in care ai povesti, exista un element pe care nu-l poti ascunde: TU. Povestea este doar un vehicol, iar esenta esti tu.

O poveste cu adevarat buna, trebuie sa contina, pe langa naratiune, o lectie si un beneficiu pentru cel ce asculta. Insa, modul in care este primit mesajul, depinde in primul rand de ceea ce transmiti tu ca om.

Andrei spunea: “Povestea functioneaza doar pentru ca noi suntem intr-un anumit fel, nu pentru ca spunem ceva […] Seduci publicul, nu neaparat datorita povestii, ci prin ceea ce emana personalitatea ta.”

Mult succes la compus povesti si influentat vieti, prin felul tau unic de a fi!

Cu drag,

Elena

Sursa foto.

****

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

 

Citeste si:

Monica Chiper – O poveste…Click aici

Oana Mihailescu – Ingredientele unui povesti de succes. Click aici

Lorena Cioroianu – Formula magica in public speaking. Click aici

Share

Ingredientele unei povesti de succes

Articol scris de Oana Mihailescu – Education Manager CSG Bucuresti
www.oanamihailescu.ro

Stiti acele momente deosebite care veneau o data cu venirea serii, in care mama sau unul din membrii cei dragi ai familiei va spunea o poveste cu eroii vostri preferati?

Copilul din noi isi dorea sa fie la fel de curajos, puternic, istet, frumos ca eroii lui preferati precum: Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, Prazlea, Cenusareasa.

Povestile au fost prima modalitate prin care am inceput sa ne educam, sa intelegem lumea cu toate provocarile si bucuriile ei.

Desi am devenit adulti, povestile au acelasi efect magic asupra noastra. Prin povesti am invatat ca binele invinge raul, ca exista finaluri fericite, dar ca sunt momente decisive in care daca nu esti suficient de atent si intelept viata te supune la lectii destul de dure, pe care poti sa le indrepti in timp platind un pret mai mic sau mai mare.

Provocarile oamenilor sunt de natura emotionala, iar povestile fac apel la emotii. Andrei Popescu invitatul lunii mai de la Coaching Suport Grup Bucuresti spunea ca o poveste buna declanseaza comportamente si actiuni.

Cei mai buni traineri, prezentatori de succes se folosesc de povesti pentru a capta atentia publicului. Motivul este unul foarte simplu! Povestea este un vehicul prin care cine suntem noi ajunge la oameni intr-un mod care sa inspire, sa motiveze, sa determine actiuni si comportamente noi.

Andei ne-a impartasit cateva instrumente prin care povestea noastra poate cu adevarat sa creeze un impact in audienta.

In momentul in care esti pe scena, oamenii sunt dispusi sa te asculte, sa iti ofere atentia lor. Esti ca un actor care performeaza si in functie de prestatia ta, de cat de bine ti-ai spus rolul publicul te aplauda sau …….

O poveste bine spusa, care sa vrajeasca audienta are patru ingrediente de baza:

-este dinamica

– este dialogata

-este emotionanta

-este personala

Dupa ce te-ai asigurat ca ai pus toate aceste ingrediente in povestea ta, mai avem pentru tine cateva trucuri care iti vor fi de mare ajutor.

Spune o poveste care sa nu dureze mai mult de 5 minute. Concentreaza in aceste 5 minute istoria ta, ca sa nu plictisesti audienta si sa nu le pierzi atentia.

Studiile arata ca atentia umana dureaza in medie 8 minute!Partea buna, este ca in 5 minute exersezi sa fii productiv si eficient, iar timpul este singura resursa pe care nu avem cum sa o mai castigam.

Morala este urmatoarea, daca ai la dispozitie 15 minute pentru speech-ul tau, spune trei povesti de cate 5 minute, pentru a mentine audienta in “vraja” ta.

Andrei ne-a recomandat sa tinem cont de modul in care impartim povestea. Formula succesului este urmatoarea:

90% din timp spui povestea care este dinamica, emotionanta, dialogata, personala

5% din timp transmiti o lectie care are legatura cu povestea

5% din timp trasmiti un beneficiu, daca lectia din povestea ta este pusa in practica; in acest mod sprijini oamenii sa intre in actiune; ei inteleg la un nivel mai profund care este rolul povestii tale.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus secretele unei povesti!

Mult succes in a spune povesti minunate, prin care sa vrajiti audienta, sa primiti urale si aplauze la scena deschisa!

Daca va pot fi de folos cu alte informatii nu ezitati sa imi scrieti pe contact@oanamihailescu.ro

Sursa foto.

****

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

 

Citeste si:

Monica Chiper – O poveste…Click aici

Elena Dobre – Povestea: masura a puterii personale de seductie. Click aici

Lorena Cioroianu -Formula magica in public speaking. Click aici

Share

O poveste…

Articol scris de Monica Chiper – Secretary&Treasurer, CSG Bucuresti
vanatoruldeemotii.blogspot.ro

 

Rar mi-a fost dat sa ascult pe cineva cu atata placere cum l-am ascultat pe Andrei Popescu la intalnirea de joi a Coaching Support Group. De mic copil am fost fascinata de povesti si nu mi-a trecut nici acum, cand sunt un patimas cititor de SF si Fantasy, adica de povesti pentru oameni mari. Dar si mai mult imi place sa trag cu urechea la istorisirile celor din jurul meu, reale, fascinante si, uneori, absolut uluitoare.

Ca de obicei, un cuvant anume din cele spuse de Andrei mi-a atras atentia si mi-a ramas in minte ore intregi: „vulnerabilitate”. Atunci cand vorbesti despre o experienta personala, nu trebuie sa-ti fie teama sa te dezvalui, sa le arati celorlalti emotiile, sentimentele, tristetile, slabiciunile, adica exact ceea ce ne face sa fim umani, autentici, credibili si calzi.

Andrei ne-a provocat pe toti ca, in decurs de un minut, sa impartasim unui coechipier, ales aleatoriu, o poveste din viata noastra, petrecuta anul acesta si care ne-a marcat intr-un fel sau altul. Iar eu, la randul meu, as vrea, cu voia dumneavoastra, sa va impartasesc povestea care mi-a venit mie in minte atunci. Si poate nu intamplator a fost chiar aceasta poveste.
In toamna lui 2010 mi-am pierdut mama. Pe neasteptate. Fara nici cel mai mic semn sau avertisment din partea Divinitatii, Universului sau banalei intuitii. Am plutit in deriva luni intregi. Cel mai socant cand pierzi pe cineva foarte, foarte drag, este ca atunci cand iesi din nou „in lume”, totul este neschimbat. Oamenii rad, se incrunta, discuta, se cearta, merg la serviciu, la piata, la teatru sau pur si simplu se plimba, in timp ce tu te uiti fara a-ti crede ochilor ca tot si toate sunt exact asa cum le-ai lasat cu trei zile in urma. Pentru tine lumea s-a frant in bucati, inima ta este praf si pulbere, sufletul ti s-a ghemuit intr-un colt si refuza cu incapatanare sa ridice ochii, iar mintea este blocata in incercarea de a deslusi logica absurda a situatiei. Cum este posibil asa ceva? Cum se poate ca viata sa mearga inainte, fara sa-i pese, fara sa se opreasca macar cateva minute, sa incremeneasca intr-o tacere plina de compasiune si intelegere?

Da, viata merge mai departe. Nu se opreste pentru nimeni. Este precum un torent care se napusteste la vale, luand cu el tot ce intalneste in cale. Iar daca tu te impotrivesti si nu mergi odata cu el, esti lasat in urma si aruncat undeva pe mal, precum o haina rupta si fara de folos. Si acolo ramai, daca nu iti aduni puterile sa te arunci din nou in valtoare. Sau daca nu iti intinde cineva o mana de ajutor pe care esti dispus sa o accepti.
Incet, cu greu, dar si cu multa dragoste din partea familiei, colegilor, prietenilor, mi-am reluat viata de acolo de unde o lasasem. Am invatat sa traiesc fara acele lucruri marunte dar atat de importante care alcatuiesc de fapt relatia dintre doi oameni. Lucruri, gesturi, vorbe carora nu le dai atentia cuvenita atunci cand sunt facute sau rostite, pe care le consideri ceva de la sine ințeles, ceva care ti se cuvine de drept si care nu se va sfarsi niciodata. Abia in momentul in care nu le mai ai, iti dai seama cat de pretioase au fost si cat de mult au facut ele parte din propria-ti fiinta. Abia atunci iti dai seama ce gol urias au lasat in urma. Nu degeaba se spune ca atunci cand pierzi pe cineva iubit, pierzi o parte din tine insuti.


Mama era o cofetareasa innascuta. Încă din copilărie era mai mult decat priceputa in pregatirea cremelor, foietajelor, aluaturilor si a tot felul de delicatese absolut delicioase. Ne-a rasfatat cu cele mai apetisante si incantatoare prajituri, torturi, placinte, gemuri si dulceturi.
Mama avea doua retete de chec foarte bune, pe care obisnuia sa le faca destul de des. Numele lor de cod erau „Pufosenia” si „Checul cu multe”. „Pufosenia” era cu cacao si, dupa cum ii spune si numele, era foarte fraged, pufos si delicios. O impletire aromata si savuroasa de alb si negru. „Checul cu multe” era mai micut, dar vartos si impestritat cu nuci, stafide, fructe confiate, smochine, rahat si orice alte ingrediente similare care iti puteau trece prin minte. Era preferatul familiei si prietenilor si pe buna dreptate, pentru ca era gustos, inedit si foarte, foarte aspectuos.

Anul asta m-am tot uitat la cele doua retete ale mamei. Recunosc ca imi era foarte dor de gustul si aroma prajiturilor facute de ea. Eu am fost, de cand ma stiu, un antitalent catastrofal in materie de gastronomie. Si, avand o minte mai matematica, daca ma iei cu ”cam, circa, aproximativ, in jur de, dupa ochi, dupa gust, dupa miros” m-ai pierdut de musteriu. Norocul meu ca retetele erau foarte clare si foarte bine explicate. Asa ca, intr-o buna zi, sau mai degraba seara, mi-am luat inima in dinti si am incercat sa fac checul cu cacao. Spre surprinderea mea, a iesit excelent. Fara falsa modestie, chiar a iesit foarte bun. Mi-am zis ca s-ar putea sa fie norocul incepatorului si l-am mai facut de trei ori. In zile diferite, binenteles. La ce va gandeati? Si de fiecare data, colegii mei au fost incantati. Ei au avut onoarea de a-mi servi drept cobai si nu le-a parut rau, credeti-ma.

Se apropia Pastele si m-am gandit sa fac si „Checul cu multe”. Este un pic mai migalos si necesita oarece rabdare, precum si o stare de spirit corespunzatoare. Adica, buna dispozitie, calm si concentrare. Am cumparat tot ce aveam nevoie, am montat mixerul, mi-am suflecat manecile si m-am pus pe treaba. In afara de ceva probleme legate de incapatanarea untului de a se agata cu disperare de paletele mixerului si a se face astfel nevazut, disparand din bol precum un magician, restul a mers ca pe roate. L-am tinut la cuptor exact cat trebuie, am reusit sa-l extrag din tava fara prea mare ciufuleala si am asteptat cu nerabdare sa se raceasca, sa-l pot taia si gusta. Urmarea? Era de-a dreptul magnific!
Am taiat felii generoase de chec si le-am impartit vecinilor și colegilor de la serviciu. Iar ei mi-au spus ceva ce nici prin minte nu mi-ar fi trecut:
„Are exact gustul checului făcut de mama ta. Parcă l-ar fi făcut ea. Bravo!”
Vorbele lor mi-au umplut ochii de lacrimi si inima de o bucurie uriasa. Pentru mine era cel mai fantastic compliment. Stiti de ce? Pentru ca mama avea un ingredient secret, pe care il punea in tot ceea ce gatea: un strop de dragoste. Si m-am hotarat in acel moment sa continui sa fac toate prajiturile pe care obisnuia sa le faca mama, sa pun in „opera” toate retetele adunate de ea de-a lungul timpului. Urmatoarea oprire … negresa! Acum stiu ca am tot ceea ce-mi trebuie.

Concluzia povestii?
De la tristete la bucurie nu e decat un pas. Dar trebuie sa fi dispus sa-l faci. Important este sa nu te opresti. Oricat ai fi de lovit, oricat de crancena ar fi durerea, oricat de frant ar fi sufletul, nu te opri! Mergi mai departe, pentru ca viata are inca multe puse deoparte special pentru tine. Si bune, si rele, dar … hei! … unde ar mai fi farmecul, suspansul si adrenalina daca toate ar fi mereu bune si frumoase? Cum am stii ce este albul daca nu am avea parte si de un picut de negru?

Asa ca, nu te lasa! Timpul nu intotdeauna vindeca, dar macar alina. Pretuieste-i pe cei de langa tine si traieste constient si frumos fiecare clipa. Gaseste ceva bun in orice ti se intampla, chiar daca la prima vedere pare o cumplita catastrofa. E greu, e adevarat, dar nu imposibil. E nevoie doar de un mic ghiont. Si traieste fiecare experienta cu maxima curiozitate, cu pasiune, curaj si speranta.
David Richo spune asa, in „Puterea coincidentei”: „ … lovituri dureroase pot deveni momente de tranzitie pline de gratie, iar opririle pot deveni trepte. Noi apreciem ca oamenii, locurile si evenimentele vietii noastre ne arata ceea ce avem nevoie sa stim sau incotro suntem pregatiti sa ne indreptam. Fiecare fiinta si fiecare obiect din povestea noastra contribuie la gasirea sensului vietii noastre si nu mai avem a ne teme de nimic.”

Sau cum bine spune Nietzsche: „Ce nu te doboara, te face mai puternic.”

****

Daca ti-a placut acest articol, te invitam sa ne dai un Like pe pagina de Facebook Coaching in Bucuresti. Multumim!

 

Citeste si:

Oana Mihailescu – Ingredientele unui povesti de succes. Click aici

Elena Dobre – Povestea: masura a puterii personale de seductie. Click aici

Lorena Cioroianu – Formula magica in public speaking. Click aici

Share

Storytelling in Public Speaking – sau arta de a “vraji” publicul

Tu cat de puternic si convingator stii sa iti construiesti povestea in fata unui interlocutor/grup?

Cum transformi un subiect banal intr-o lectie de viata?

Cata emotie transmit vorbele tale celor care te asculta?

La intalnirea Coaching Support Group Bucuresti din luna mai, joi 16 mai, Andrei Popescu ne provoaca vorbind despre „Storytelling – arta de a ‘vraji’ publicul cu intamplari povestite cu talc”. 

Venind la intalnirea cu Andrei vei afla cum:

  • sa-ti alegi tema povestirii in cadrul contextului
  • sa construiesti o poveste relevanta pentru a crea puntea de legatura cu celalalt/ audienta
  • sa te folosesti de povesti stiute sau inventate pentru a provoca teme de gandire
  • sa inserezi povestea in discurs la momentul potrivit
  • sa construiesti un discurs cu intamplari captivante
  • sa lasi interlocutorului/ audientei o impresie de neuitat si sa-i provoci o schimbare de perspectiva

  

Cu o vechime de aproape patru ani in Romania, grupul lunar de coaching din Bucuresti, initiativa scolii de coaching Noble Manhattan este coordonat de Alina Buzatu, Coach Support Leader si echipa formata din: Lorena Cioroianu (PR Manager), Anca Tomoroga (IT Manager), Oana Mihailescu (Education Manager), Cristina Eremia (Talks Manager), Elena Dobre (Sergent at Arms), Monica Chiper (Secretary).

Grupul se adreseaza practicantilor de coaching: persoane care urmeaza o formare in coaching sau au finalizat deja o scoala de coaching, dar si celor care vor sa afle mai multe despre coaching sau vor sa beneficieze de o sedinta de coaching gratuita si sa participe la grupul de MasterMind.

Programul evenimentului este:

 18:30-18:45: Inregistrarea participantilor in cadrul evenimentului

 18:45-19:00: Introducere invitat si prezentarea grupului de suport

 19:00-20:00: Sesiune de discutii, invitat Andrei Popescu

 20:00-21:00: Activitati: Sesiuni de coaching gratuite oferite invitatilor/Grup Master Mind.

Inregistrarea se face doar pe baza de inscriere prin formularul de participare si implica un cost de 20 RON! Numarul de locuri este limitat.

Adresa: Libraria Bastilia, Piata Romana, nr. 5

Important: Inainte de ora 18:30 sala este rezervata clientilor de la Bastilia si abia dupa acest interval se vor face inregistrarile la intalnirea Coaching Support Group Bucuresti!

Te asteptam asadar cu drag joi, 16 mai, ora 18:30!

Echipa Coaching Support Group Bucuresti 

sursa foto

Share

Christian Scholtes – Povestea personala poate fi rescrisa

Vezi continuarea pentru partea a 2-a aici
Vezi continuarea pentru partea a 3-a aici
Vezi continuarea pentru partea a 4-a aici
Vezi continuarea pentru partea a 5-a aici
Vezi continuarea pentru ultima parte aici

Share

Rescrierea povestii personale: Pitic.Alba ca Zapada.Tu.

Un articol scris de Oana Mihailescu 
Cati dintre noi sunt constienti de propria poveste personala, pe care o retraiesc din nou si din nou? Cum ne contureaza povestea personala comportamentul, actiunile, rezultatele, performanta, eficienta, relatiile, comunicarea, interactiunile cu cei din jurul nostru, propriile experiente de viata? 
Pare destul de greu de crezut, ca o simpla poveste personala poate sa ne impacteze atat de mult! 

Cel mai eliberator moment este acela in care tu constientizezi care este povestea ta personala, care ruleaza din nou si din nou, pe ecranul vietii tale, iar apoi ai posibilitatea de a alege daca vrei sau nu sa iti rescrii aceasta poveste. 
Povestea mea personala, incepea asa… 
A fost o data ca niciodata, o fetita mica, care la un moment dat, in apropierea serbarii de final de an scolar, a fost intrebata de educatoare: “Ce vrei sa fii la serbare: Alba ca Zapada sau pitic?” 
Si ghici ce a ales fetita sa fie?…..Pitic!!!! Da, da, un pitic mic si dragut, se gandea ea. 
Nu mica i-a fost surpriza, cand a ajuns pe scena si a observat ca din pacate piticii, abia daca se vad, ei nu sunt importanti, Alba ca Zapada e cea mai frumoasa, cea mai admirata, cea mai deosebita, cea mai importanta…in ochii parintilor si ai tuturor in final…si din acel moment, fetita a hotarat ca va face tot ce ii va sta in putinta ca sa demonstreze ca ea nu este un simplu pitic, ci aspira la rolul minunatei Alba ca Zapada. 
Constientizarea acestei povesti personale m-a ajutat sa surprind toate momentele din viata mea, in care luptam pentru a castiga admiratie, simpatie, apreciere, faimosul rol de Alba ca Zapada din propria mea viata, desi pretul platit era in final lipsa de acceptare, autenticitate, incredere scazuta in mine, relatii si comunicari defectuoase, munca pana la epuizare, lipsa de satisfactie si implinire personala incercand sa fiu ceea ce nu eram. 
Invitatul nostru din luna octombrie, Christian Scholtes mi-a reamintit intr-un mod foate placut de faptul ca primul pas in rescrierea povestii personale, este sa iti constientizezi povestea. 
Basmele pe care le ascultam cu deosebita placere in copilarie, care aveau un fir epic clar, coerent, plin de sens, inspiratie si intelepciune se aflau in discrepanta cu propria poveste personala, in care repetam obsesiv acelasi tipar, fara posibilitatea de a evolua, de a-mi descoperi propriile talente si abilitati naturale.

Cand focusul tau este pe a demonstra cine nu esti, sau ce ai vre sa fii, pierzi din vedere, cine esti cu adevarat!

Personal, in fiecare moment din viata mea, consider ca am acum libertatea de a alege daca vreau sa mai traiesc in rolul de pitic care aspira sa fie Alba ca Zapada, sau vreau pur si simplu sa fiu EU si sa traiesc poveste mea noua, frumoasa, care sa inspire, sa ma umple viata de bucurie.

Daca ar fi sa te uiti la propria ta viata, care este povestea pe care o tot repeti sub diferite forme, schimband doar din cand in cand pentru varietate personajele?

Cine esti tu cu adevarat?

Ce potential zace ascuns in tine, in timp ce tu esti prea preocupat sa demonstrezi ca meriti, ca pentru a fi iubit e necesar sa fii intr-un anume fel?

Citeste si:

Pentru a deveni membru in comunitatea Coaching in Bucuresti, cere-ne acceptul aici si vom fi bucurosi sa ti-l acordam!
Daca ti-a placut acest articol, am aprecia sa ne dai un like la pagina noastra de facebook.
Iar daca vrei sa vezi pozele de la eveniment, le poti accesa aici.

 

Share

Esti sigur ca iti traiesti povestea ta?

Un articol scris de Alina Buzatu

Intalnirea de joia trecuta impreuna cu invitatul serii, Christian Scholtes mi-a adus o perspectiva noua asupra vietii. Am inteles ca merita sa ma intreb cat din ceea ce traiesc zi de zi este povestea mea, ce imi apartine si ce nu, ce as vrea sa rescriu din povestea mea si ce as vrea sa pastrez.

Mi-a mai placut analogia dintre literatura de fantasy (pasiune pe care Christian a impartasit-o cu noi si pe care am descoperit-o si eu de curand) si povestea vietilor din viata de zi cu zi, adica povestile reale, ale noastre, oamenii. 
In comparatie cu viata reala, in literatura de fantasy, firul epic este foarte bine tesut si povestea eroilor este corenta si logica, incepand mereu cu o prima etapa initiatica prin care eroul alege sa treaca – „[…] si a plecat de acasa” si continuand cu diferite etape, teste si incercari prin care trece eroul nostru.
Cum spunea si Christian, nu exista nicio poveste in care eroul este prezentat „ramanand acasa”, ocupandu-si ziua cu diferite lucruri marunte pentru ca la finalul zilei, firul epic sa culmineze cu un suspans greu de parcurs, generat de faptul ca eroul nostru…doarme linistit dupa o zi in care nu s-a intamplat mare lucru :).
Pentru ca povestea sa se intample, sa ne prinda, sa aiba sens si sa fie cu adevarat o poveste, eroul nostru alege sa plece „de acasa” si parcurge pas cu pas, etape care il maturizeaza, prin care intelege altfel viata si care ii dau o dimensiune diferita asupra lucrurilor, pentru ca, la final, tot parcursul sa aiba un sens si o incadrare clara in raport cu povestile celorlate personale si cu firul principal al actiunii.
In viata de zi cu zi insa, povestea noastra „a oamenilor” este putin diferita: nu are mereu aceeasi coerenta, sens sau evolutie ca si cea a eroilor de fantasy. Si asta pentru ca de cele mai multe ori alegem „sa nu plecam de acasa”, in sensul in care nu constientizam beneficiile iesirii din zona de confort, a schimbrii de  mediu intern (generat de dialogul nostru cu noi insine, de credinte limitative care ne guverneaza deciziile, de proiectii sau explicatiile personale pe care luam ca pe un dat) sau de cel extern (cel fizic, cel al oamenilor si al mediului in care alegem sa traim). 
Si atunci, intr-un context in care nu exista clar definit drumul, parcursul, sensul, obiectivul si motivatia pentru ca ne-am angajat in calatorie, oricare ar fi ea, este greu de surpins un fir epic autentic, specific noua si nu altora, un fir epic pentru ceea ce ar putea deveni povestea noastra personala.
Asa cum a subliniat si Christian, un frumos beneficiu al coaching este dat tocmai de posibilitatea de a-ti putea scrie sau rescrie povestea personala in cunostinta de cauza, de a face alegeri inspirate care sunt in rezonanta cu tine, de a contientiza ce iti apartine din povestea pe care o traiesti si ce nu, si, mai ales, de a avea curajul sa spui „Nu!” la tot ceea poate fi povestea altcuiva.
Te-ai intrebat vreodata:
  • Daca tu ai fi un erou dintr-o poveste cu sens, de unde ai incepe calatoria? Care ar fi primii pasi pe care i-ai face si mai ales in ce directie?
  • Daca ai putea sa alegi parti din viata ta cu care sa poti construi o poveste initiatica pentru toti cei care iti citesc povestea, ce ai alege sa povestesti despre tine si ce nu? Care sunt experientele de care te simti cel mai mandru? Cum ai putea sa le multiplici?
  • La ce ai spune „nu”, stiind ca poti alege la fiecare capitol (adica in fiecare ceas, zi, luna, an) sa-ti rescrii povestea personala, sa-i dai un sens congruent cu cine esti tu si o directie pentru ceea ce vrei sa devii?
O noua poveste poate incepe cu o simpla intrebare. Alege sa ai curajul de a-ti adresa aceasta intrebare si daca tu nu ai curajul, alege un coach bun, care sa te provoace! Va stii cu siguranta sa te ajute sa descalcesti firul povestii tale de altele cu care „ti-ai incalcit povestea”, fara sa bagi de seama.
Si am incalecat pe-o sea si am spus povestea mea, printr-un post de pe blogspot, sa iti fie cu noroc, mai! 🙂
Post scris de un erou ca si tine ;), 
Alina

Citeste si:

Pentru a deveni membru in comunitatea Coaching in Bucuresti, cere-ne acceptul aici si vom fi bucurosi sa ti-l acordam!
Daca ti-a placut acest articol, am aprecia sa ne dai un like la pagina noastra de facebook.
Iar daca vrei sa vezi pozele de la eveniment, le poti accesa aici.

Te astept cu drag la viitorul evenimentul Coaching Support Group Bucuresti din luna noiembrie!

Share

Povestea personala poate fi rescrisa

Un articol scris de Anca Tomoroga



A fost odata o dupa-amiaza calda de octombrie, cand ne-am strans la intalnirea lunii de la Coaching Support Group.
“Ce au in comun Fat- Frumos, Greuceanu si alti eroi din povestile romanesti, ca sa ne rezumam la ele?”, ne-a intrebat Christian Scholtes, invitatul lunii octombrie la inceputul intalnirii.

Dupa ce ne-am derulat memoria, de la varsta fiecaruia pana la cea in care citeam povesti, am sarit fiecare cu raspunsul – cautarile eroului, evolutia acestuia, transformarea prin care trece etc.  Toate erau valide, dar am primit si completarea invitatului (ratata de noi in frumoasa ei evidenta) – plecarea de acasa care devine o calatorie initiatica in care eroul cauta sa afle cine este.
Chiar daca in literatura se urmeaza un fir epic foarte clar, in care stim ce rol are fiecare, iar in majoritatea cazurilor se termina cu formula autohtona de happy-end (“si au trait fericiti…”),  in realitate aceasta claritate scenaristica nu exista si trebuie sa ii construim singuri structura.
Din fericire, nu ne putem “intoarce la setarile din fabrica” asa cum facem cu telefoanele, ci trebuie sa ne construim singuri scenariu, iar acest lucru se poate realiza si in sedintele de coaching. Ceea ce trebuie sa facem este sa ne asumam povestea personala, un fapt extrem de util pentru realizarea schimbarii urmarite, pentru ca uneori raspunsurile sunt evidente, sunt langa noi si trebuie doar sa ne ajute cineva sa le vedem.

Si am incalecat pe-o sa si va asteptam cu drag in noiembrie la grupul de coaching cu o tema la fel de interesanta.



Pentru a deveni membru in comunitatea Coaching in Bucuresti, cere-ne acceptul aici si vom fi bucurosi sa ti-l acordam!
Daca ti-a placut acest articol, am aprecia sa ne dai un like la pagina noastra de facebook.  Multumim! 🙂
Iar daca sunteti curiosi, puteti arunca o privire la fotografiile facute la eveniment. Click aici.





Share

Rescrierea povestii personale prin coaching

“Este ca si cum fiecare dintre noi isi spune in minte o poveste despre el insusi. Tot timpul. Povestea aceasta te face sa fii cine esti. Ne construim pe noi din aceasta poveste.” Patrick Rothfuss, “The Name of the Wind”.

Christian Scholtes, invitatul lunii octombrie, crede ca in coaching, in buna masura, este vorba despre felul in care poti asista clientul sa isi spuna, sa isi inteleaga, sa isi asume si sa isi rescrie povestea personala. 


Ceea ce Christian isi propun in cadrul intalnirii este sa prezinte perspectiva lui despre cele necesare (bune practici, pozitionare, circumstante etc.) pentru ca un program de coaching sa fie eficient, respectiv ca noua poveste sa serveasca mai bine cerintelor si potentialului clientului.



Programul evenimentului este:
  18:30-18:45: Inregistrarea participantilor in cadrul evenimentului
  18:45-19:00: Introducere invitat si prezentarea grupului de suport
  19:00-20:00: Sesiune de discutii, invitat Christian Scholtes
  20:00-21:00: Activitati desfasurate in paralel: Sesiuni de coaching gratuite!!!, oferite invitatilor/ Grup de Master Mind.

Intalnirea se va desfasura joi, 4 octombrie 2012, intre orele 18:30 – 21:00 la sediul Avalon Management, ”Comunitate pentru dezvoltare și formare profesionala”, partener Noble Manhattan.  
Adresa: Strada Virgiliu, nr. 55 – 57, parter, sector 1 (harta).

Participarea la eveniment se face numai pe baza de inregistare si presupune o contributie de 20 RON.
Avem doar 25 de locuri disponibile, rezerva-ti si tu unul aici.


Persoana de contact: Alina Buzatu, contact@alinabuzatu.ro, 0741 034  773
    
Va asteptam cu drag!
Echipa Coaching Support Group Bucuresti

Share