Un mic surâs în prezent

Un articol scris de Monica Chiper

Nu știu alții cum sunt, ca să-l parafrazez pe Creangă, dar mie îmi place să trăiesc în prezent. Dintre toate timpurile gramaticale, prezentul a fost întotdeauna cel mai ușor de învățat. În orice limbă. Eu sunt, eu fac, eu spun. Simplu! Trecutul și viitorul au prea multe variante și variabile. Am fost, fusei, fusesem, voi fi, voi fi fost, și așa mai departe. Complicat!

Dar dacă te gândești bine, și prezentul este extrem de volatil. Acum o secundă era viitor iar în secunda următoare devine trecut. Cam confuz, nu? Ăsta-i timpul! Zboară! Iar în final, după ce încerci din răsputeri să pricepi ceva din explicațiile în chineză ale fizicii cuantice, ajungi la concluzia că totul se petrece întotdeauna AICI și ACUM. Nu există nimic altceva decât AICI și ACUM.


Îmi place prezentul.Trecutul îl arhivez. Am învățat tot ce trebuia din el. Toate experiențele pe care le-am trăit, toți oamenii pe care i-am întâlnit sunt păstrate cu drag în foldere și fișiere, stocate pe hardul cortexului. Sunt proiecte încheiate. Nu te atașezi de ele și nu le lași să se atașeze de tine.

Iar viitorul se construiește din toate experiențele din prezent. Nu mi-am făcut niciodată planuri pe termen lung. Cred că mintea mea, și ca mine sunt convinsă că sunt și alții, a fost proiectată din start fără schema logică a programării viitorului. Viața e fascinant de surprinzătoare iar Universul are un simț al umorului „criminal”. Când te aștepți mai puțin, îți dă un ghiont de nu te vezi și te trimite pe o cu totul altă orbită decât cea pe care ți-ai planificat-o cu grijă ani în șir. Uau! Apare necruțătoarea schimbare!

Tuturor ne este frică de schimbare. Unii sunt doar îngrijorați, alții sunt de-a dreptul terifiați. Dar fără schimbare nu există evoluție, nu există creștere, nu există revelație. „ Nu poți face mereu același lucru și să speri că vei obține alt rezultat. E ca și cum te-ai uita la un film în reluare în speranța că de data asta finalul va fi diferit.” Ultimele două fraze sunt un citat sau mai degrabă o parafrazare, dar îmi este absolut imposibil să-mi aduc aminte cui aparține (sau oare aparține cuiva?). Oamenii au spus atât de multe lucruri și continuă să spună, încât am pierdut șirul paternității sau maternității ideilor.

Lasă-te purtat de val. Prinde mâna pe care ți-o întinde Universul, pentru că el nu face altceva decât să răspundă dorințelor tale cele mai profunde, de care nici măcar nu ești conștient, sau pe care le-ai ascuns bine într-un cotlon al minții, cu ani în urmă, crezându-le irealizabile. Și mai ales, păstrează-ți simțul umorului. Universului îi place să râdă.

Eu am avut o revelație la întâlnirea de joi, cu Daniela Andreescu. A spus că nu trebuie neapărat să ieși din zona de confort, ci trebuie să-ți definești zona de confort. Să incluzi în ea tot ceea ce dorești: experințe noi, riscuri, etc. Schimbarea depinde numai de tine. Să faci ce-ți place sau nu, acum sau mai târziu, aici sau acolo, depinde numai de tine.

Așa că, eu am decis ca în prezentul meu să reînvii un vis al copilăriei mele, acela de a învăța să cânt la pian. Voi ce veți face cu prezentul vostru?

Sursa foto

Citeste si articolul scris de Alina Buzatu. Click aici.
Citeste si articolul scris de Andreea Gabor. Click aici.
Citeste si articolul scris de Florentina Ciuperca. Click aici.
Citeste si articolul scris de Lorena Cioroianu. Click aici.

Share
5.00 avg. rating (99% score) - 3 votes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *